ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.05.2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2918/2008

HOTĂRÂRE
13.05.2008
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2918/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 13 august 2007, Direcția Generală de

Pașapoarte, a solicitat instanței, în baza dispozițiilor art. 38, art. 39 și art.

52 din Legea nr. 248/2005 restrângerea exercitării dreptului la liberă

circulație al pârâtei G.P., returnată din Belgia, la data de 2 august 2007 în

baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, aprobat prin

H.G. nr. 825/1995.

Prin sentința nr. 839 din 5

octombrie 2007, Tribunalul Vâlcea, secția civilă, a respins acțiunea cu

motivarea că returnarea pârâtei din Belgia, nu reprezintă o împrejurare de

natură a justifica persistența unei ingerințe atât de semnificative în

libertatea de circulație a celei în cauză, această ingerință neputând fi

privită ca necesară într-o societate democratică și proporțională cu scopul

urmărit prin aplicarea ei.

În esență cu aceeași motivare,

Curtea de Apel Pitești, secția civilă, prin decizia nr. 392/A din 8 noiembrie

2007, a respins ca nefondat apelul reclamantei.

În cauză a declarat recurs în termen

legal, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte care, fără a indica temeiul

pe care-și fundamentează calea extraordinară de atac, susține în esență că

soluția este greșită întrucât măsura dispusă prin art. 38 lit. a) din Legea nr.

248/2005 se circumscrie situațiilor expres și limitativ prevăzute în art. 53

din Constituție, respectiv apărarea securității naționale și a ordinii publice,

având în vedere că problema controlului migrației ilegale din România spre

statele europene prezintă interes atât pe plan intern cât și extern.

Recursul se privește ca nefondat,

urmând a fi respins în considerarea următoarelor argumente:

Potrivit art. 4-6 din Directiva nr.

38 din 29 aprilie 2004 a Parlamentului European și Consiliului Uniunii

Europene, cetățenii acestei uniuni (prin urmare și cetățenii români, cu

începere de la 1 ianuarie 2007) au dreptul de a intra, de a rămâne timp de 3

luni și de a ieși de pe teritoriul altui stat membru, fără nici o condiționare

sau formalitate, alta decât aceea de a deține o carte de identitate sau un

pașaport.

În baza art. 27-33 din aceeași

Directivă, cetățenilor Uniunii Europene li se poate restricționa dreptul la

libera circulație și de rezidență pe teritoriul unui stat membru numai pentru

motive de ordine, securitate sau sănătate publică, de regulă în modalitățile

refuzului de a acorda dreptul de intrare sau a expulzării, aplicate de statul

afectat.

Aceste norme au fost transpuse, de

altfel, în legislația internă prin O.U.G. nr. 102/2005 prin libera circulație

pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale U.E. și Spațiului

Economic European.

Textul art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, prin care se stipulează o

modalitate suplimentară de restrângere a dreptului la liberă circulație în

cazul returnării unui cetățean român în temeiul unui acord de readmisie, are un

caracter discriminatoriu în raport cu regimul de care beneficiază ceilalți

cetățeni ai U.E. și se situează în afara ipotezelor strict și limitativ

prevăzute prin dispozițiile art. 27 din Directiva nr. 38 din 29 aprilie 2004,

devenită aplicabilă în baza art. 20 alin. (2) din Constituție.

Cum legislația comunitară,

prioritară în speță, nu permite restricționarea dreptului discutat decât în condițiile

art. 27 din Directivă, excluzând rațiuni de ordin economic, de imagine ori cu

caracter preventiv și cum simpla neîndeplinire de către pârâtă a formalităților

privind intrarea ori șederea în Belgia neînsoțită de alte probe nu constituie,

în sine, o conduită de natură să afecteze ordinea și securitatea publică a

acestui stat, soluția instanțelor, se justifică.

Așa fiind, recursul urmează a se

respinge.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei civile nr.

392/ A din 8 noiembrie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, conflicte

de muncă și asigurări sociale, minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-04-01
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2159/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 6 iunie 2007 Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat instanței, în baza dispozițiilor art. 38, art. 39 și art. 52 din Legea
ÎCCJ 2008-01-15
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 154/2008
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la 11 mai 2007, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângere
ÎCCJ 2008-04-09
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2363/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 24 august 2007 reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor a chemat în judecată pe pârâta C
ÎCCJ 2007-10-05
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6464/2007
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 16 februarie 2007, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte București, în contradictoriu cu pârâtul P.N.F. a solici
ÎCCJ 2008-11-27
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7530/2008
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Direcția Generală de Pașapoarte a cerut la data de 23 ianuarie 2008 restrângerea exercitării pe timp de până la 3 ani a pârâtului B.F. a dreptului său la
Sursă