ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2206/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 317 din 21 noiembrie 2006 Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate a Ordinului M.J. nr. 1388/C/2005 invocată de M.A. în Dosarul nr. 6265/2006 al Tribunalului Timiș. În motivarea sentinței se reține că ordinul contestat reglementează stabilirea salariilor de bază ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul autorității judecătorești, în perioada 1 ianuarie 2003 – 5 mai 2005, în baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorității legislative și executive.

Instanța de Fond a stabilit că acest ordin este legal, prevederile sale fiind conforme cu art. 1 1 alin. (1) al Legii nr. 50/1996 republicată, cu modificările și completările aduse prin O.G. nr. 83/2000, conform cărora „indemnizația pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești, se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă. Această valoare corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi”.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs M.A., susținând că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Se susține, în esență, că asimilarea valorii de referință sectorială folosită în salarizarea personalului auxiliar de specialitate cu cea folosită pentru magistrați și funcțiile de demnitate publică alese și numite din organele autorității legislative și executive s-a realizat doar prin intrarea în vigoare la data de 5 mai 2005 a Legii nr. 100/2005 pentru aprobarea O.G. nr. 23/2005 privind creșterile salariale aplicabile magistraților și altor categorii de personal din sistemul justiției pentru anul 2005, nicidecum începând cu data de 1 ianuarie 2003. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivul de recurs invocat, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este neîntemeiat. Prin art. 1 1 alin. (1) al Legii nr. 50/1996, republicată, cu modificările și completările aduse prin O.G. nr. 83/2000 a prevăzut: „Indemnizația pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă. Această valoare corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi”.

În baza acestor prevederi, valoarea de referință sectorială prevăzută în anexele Legii nr. 50/1996 republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost reglementată inițial la valoarea de 1.140.800 lei atât pentru magistrați, cât și pentru personalul auxiliar de specialitate, fiind stabilită la nivelul valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, valoare care s-a aplicat de la data de 1 noiembrie 2000 până la 31 decembrie 2001. Legea bugetului de stat pe anul 2001, nr. 216/2001, a modificat prin art. 13 valoarea de referință sectorială pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, majorându-se la cuantumul de 1.515.280 lei, dar pentru personalul din justiție s-a suspendat aplicarea acesteia în anul 2001. Însă, prin Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 nu s-a mai prevăzut suspendarea aplicării valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică în alte sectoare de activitate.

Începând cu 1 ianuarie 2003 a intrat în vigoare O.U.G. nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, aprobată prin Legea nr. 347/2003, care în art. 49 a prevăzut: „Valoarea de referință sectorială prevăzută în anexele nr. 2,4,5 și 6 din Legea nr. 50/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum a fost majorată prin O.U.G. nr. 187/2001, se majorează cu 6% începând cu data de 1 ianuarie 2003, față de nivelul din luna decembrie 2002 și cu 9% începând cu data de 1 octombrie 2003, față de nivelul din luna septembrie 2003”. Or, dacă valoarea de referință sectorială, potrivit dispozițiilor art. 1 1 din Legea nr. 50/1996, art. 13 din Legea nr. 216/2001 și O.U.G.

nr. 187/2001, în luna decembrie 2002 era 1.833.754 lei, rezultă că majorările prevăzute de art. 49 din O.U.G. nr. 177/2002 pentru anul 2003 trebuiau aplicate la această valoare. Interpretând însă textul art. 49 din O.U.G.

nr. 177/2002 fără a se ține seama de majorarea valorii de referință sectorială stabilită prin Legea nr. 216/2001 menționată anterior (care, în temeiul art. 1 1 din Legea nr. 50/1996 republicată, cu modificările și completările ulterioare, a modificat implicit nivelul valorii de referință sectorială prevăzută în anexele acestei legi), s-a ajuns la concluzia că valoarea de referință sectorială pentru personalul auxiliar de specialitate, calculată conform art. 49 citat, era la 1 ianuarie 2003 de 1.462.707 lei, iar la 1 octombrie 2003 de 1,594.530 lei, fără a se ține seama de nivelul acestei valori în decembrie 2002. Ca urmare, salariile personalului auxiliar de specialitate din cadrul Instanțelor judecătorești au fost calculate eronat în perioada 1 ianuarie 2003 – 5 mai 2005. Prin Legea nr. 100/2005 de aprobare a O.G.

nr. 23/2005, s-a rectificat practic eroarea prevăzută în art. 2 alin. (1) din acest act normativ, respectiv din O.G. nr. 23/2005, prevăzându-se: „Valoarea de referință sectorială prevăzută în anexele nr. 2,4,5 și 6 la Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se majorează, începând cu data de 1 octombrie 2005, cu 8% față de nivelul din luna decembrie 2004, de la 2.380.593 lei la 2.571.040 lei”. Constatându-se că în perioada 1 ianuarie 2003 – 5 mai 2005 salariile de bază ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul Instanțelor judecătorești au fost calculate eronat și că, potrivit dispozițiilor legale menționate, valoarea de referință sectorială prevăzută în anexele nr. 2,4,5 și 6 din Legea nr. 50/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum a fost majorată prin O.U.G.

nr. 187/2001, la nivelul lunii decembrie 2002 era de 1.833.754 lei, la care urmau a se aplica majorările prevăzute de art. 49 din O.U.G. nr. 177/2002, Ministrul Justiției a emis Ordinul nr. 1388/C/2005. În concluzie, valoarea de referință sectorială prevăzută de anexele nr. 2,4,5 și 6 din Legea nr. 50/1996 în perioada 1 ianuarie 2003 - 5 mai 2005 a fost stabilită de dispozițiile legale menționate anterior, respectiv, în temeiul Legii nr. 154/1998, O.U.G. nr. 134/1999, art. 1 1 din Legea nr. 50/1996 modificată prin O.G. nr. 83/2000, art. 13 din Legea nr. 216/2001, O.U.G. nr. 187/2001, art. 49 din O.U.G. nr. 177/2002 și art. 2 din O.G. nr. 23/2005 aprobată cu modificări prin Legea nr. 100/2005.

Prin urmare, Ordinul Ministrului Justiției nr. 1388/C/2005 a fost emis în temeiul și în aplicarea dispozițiilor legale enunțate anterior dispoziții care au stabilit cuantumul valorii de referințe sectoriale aplicabil personalului auxiliar de specialitate. Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.A. împotriva sentinței civile nr. 317 din 21 noiembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 aprilie 2007.