ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 22 ianuarie 2008 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție plângerea penală formulată de A.I. împotriva procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție L.C.K., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și furt calificat. În motivarea plângerii penale, petentul arată că la data de 17 decembrie 2007 a solicitat Procurorului General ca până la 17 ianuarie 2008 să-i transmită despăgubirea morală precizată în încheierea nr. 224 din dosarul nr. 6157/2004 al Secției penale de la Înalta Curte de Casație și Justiție, însă nu a primit răspuns, fiindu-i comunicate numai acte care în opinia sa sunt false și o mare parte a acestora sunt lovite de nulitate absolută.

Mai susține petentul că deși a intervenit frecvent la Procurorul General, d-na K. „pentru a limita infracționalitatea din Parchet”, a fost tratat cu dispreț, „fiind încălcate toate prevederile imperative ale actelor normative în vigoare”. La termenul din 5 februarie 2008 Înalta Curte a pus în discuția părților competența de soluționare a plângerii penale formulată de petent. Asupra excepției invocate Înalta Curte reține următoarele: Prin plângerea penală adresată instanței, petentul A.I. a solicitat efectuarea de cercetări față de procurorul general L.C.K. de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și furt calificat.

Potrivit dispozițiilor art. 209 C. proc. pen., în cazul în care plângerea penală este îndreptată împotriva uneia dintre persoanele prevăzute de art. 29 pct. 1 C. proc. pen., urmărirea penală, ca fază obligatorie a procesului penal, în acest caz, se efectuează, de către procuror. Din analiza prevederilor art. 28 1 C. proc. pen. și art. 29 pct. 1 C. proc. pen., rezultă că, în cazul infracțiunilor săvârșite de magistrați, competența de cercetare penală, respectiv judecată, se stabilește în raport de gradul instanței sau parchetului la care magistratul își desfășoară activitatea. În cauză fiind vorba de un procuror care își desfășoară activitatea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, competența de cercetare în faza de urmărire penală revine Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar în faza de judecată Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Petentul a adresat plângerea penală direct Înaltei Curți de Casație și Justiție, organ judiciar ce nu are competență să efectueze acte de urmărire penală. Așa fiind și având în vedere că plângerea penală formulată de petent, ca modalitate de sesizare prevăzută de art. 222 C. proc. pen. adresată organului de urmărire penală care va dispune conform art. 228 C. proc. pen., după caz, Înalta Curte constată, că în speță plângerea penală a fost greșit îndreptată, așa că potrivit art. 222 alin. (2) C. proc. pen. o va trimite la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție spre competentă soluționare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R ĂȘ T E Trimite plângerea formulată de petiționarul A.I. privind pe intimata K.C.L., la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 5 februarie 2008.