ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1711/2013

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la data

de 21 februarie 2013 pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția litigii de muncă și

asigurări sociale, contestatorul F.G. a solicitat, în contradictoriu cu intimații

Ministerul Administrației și Internelor, Casa de Pensii a Ministerului Administrației

și Internelor și Casa sectorială de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor,

anularea deciziei de pensie din data de 27 decembrie 2010, menținerea deciziei din

data de 16 decembrie 2005, precum și a drepturilor de pensie pe care le-a avut anterior

emiterii deciziei atacate, iar, în subsidiar, anularea deciziei de pensie din data

de 27 decembrie 2010 și obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii din Ministerul

Administrației și Internelor de a emite o nouă decizie, în baza Legii nr. 119/2010,

prin care să-i valorifice toate veniturile realizate lunar, pe toată perioada de

activitate, precum și să fie obligați pârâții să-i plătească diferențele de pensie

cuvenite, actualizate cu rata inflației la data plătii efective.

Prin sentința

civilă nr. 1713/LM/2011 pronunțată în Dosarul nr. 1870/97/2011 la data de 30 iunie

2011, Tribunalul Hunedoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția conflicte

de muncă și asigurări sociale, reținând că decizia contestată în prezentul dosar,

privind recalcularea pensiei militare, a fost emisă în baza Legii nr. 119/2010.

Tribunalul a reținut

că potrivit prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 119/2010, procedura de stabilire,

plata, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit

respectivei legi se realizează potrivit dispozițiilor art. 156 din Legea nr. 19/2000

ce prevăd că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale

de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”.

Tribunalul a reținut

că cererea de față nu este îndreptată împotriva C.N.P.A.S., sau împotriva casei

teritoriale de pensii ci împotriva altor instituții, astfel că sunt aplicabile prevederile

art. 156, teza a II-a din Legea nr. 19/2000, conform cărora cererea se adresează

instanței de la sediul pârâtului.

În ceea ce privește

Casa Sectorială de Pensii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor,

instanța a reținut că aceasta a fost înființată în baza Legii nr. 263/2010, care

a intrat în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2011, decizia contestată fiind

emisă anterior intrării în vigoare a legii respective.

După declinare,

cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIIl-a conflicte

de muncă și asigurări sociale, iar la termenul de judecată din data de 30 ianuarie

2013 instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului

București.

Prin sentința

civilă nr. 1001 din data de 30 ianuarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 26403/3/2012,

Tribunalul București, secția a VIIl-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a

admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, și, constatând ivit conflictul negativ de

competență, în temeiul art. 21 și art. 22 C. proc. civ., a înaintat cauza

Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Tribunalul a reținut

că la data de 1 ianuarie 2011 a intrat in vigoare noua lege privind sistemul unitar

de pensii publice, Legea nr. 263/2010, care a abrogat Legea nr. 19/2000, iar contestația

care face obiectul cauzei de fata a fost formulata la data de 21 februarie 2011,

la instanța de la domiciliul reclamantului pensionar, după intrarea în vigoare a

Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000.

A mai reținut

instanța că întrucât normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, potrivit

art. 725 C. proc. civ., iar Legile nr. 19/2000 și nr. 263/2010 sunt legi speciale,

cu privire la normele de procedură, raportate la C. proc. civ., trebuie aplicate

dispozițiile in materie de competenta din legea noua, respectiv ale art. 154 din

Legea nr. 263/2010 potrivit cărora competența de soluționare a cererilor îndreptate

împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii

sectoriale, aparține, fără nicio distincție, instanței în a cărei rază teritorială

se află domiciliul sau reședința reclamantului.

Asupra conflictului

negativ de competență ivit, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Cererea dedusă

judecății este o contestație împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza

Legii nr. 119/2010 emise de o casă sectorială de pensii, anume Casa de Pensii din

cadrul Ministerului Apărării Naționale.

Decizia contestată

a fost emise la data de 27 decembrie 2010 iar sesizarea instanței a fost făcută

la data de 21 februarie 2011.

La data emiterii

deciziei contestate era în vigoare textul art. 156 din Legea nr. 19/2000 ce stabilea

competența de soluționare a „celorlalte cereri” ce nu sunt îndreptate împotriva

C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, în favoarea instanței în

a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Legea nr. 19/2000

a fost abrogată în temeiul art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul

unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011, astfel

încât la data sesizării instanței de judecată era în vigoare noua lege care cuprinde

dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Potrivit art.

154 din Legea nr. 263/2010, „cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale

de pensii sau împotriva caselor sectoriale se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul".

Prin urmare, odată

cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt

fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației

și Internelor și S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează

de instanța de la domiciliul reclamantului.

În raport de dispozițiile

art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt

de imediată aplicare, norma de competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă

în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.

Cum, în speță,

instanța a fost învestită cu o cerere îndreptată împotriva unei case de pensii sectoriale,

iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, o astfel de cerere trebuie

adresată instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial

să judece cauza este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția litigii de muncă și asigurări

sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

26 martie 2013.