ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1951/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la data de 25 februarie 2011 la Tribunalul Gorj

reclamantul O.M.P. a contestat în contradictoriu

cu pârâta Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor decizia de

pensie din 27 decembrie 2010 solicitând anularea acesteia menținerea pensiei de

1.494 RON net și obligarea intimatei la plata sumelor de bani cu care a fost diminuată

pensia începând cu 1 ianuarie 2011 până la data rămânerii definitive a hotărârii.

Tribunalul Gorj

prin sentința civilă nr. 4005 din 27 mai

2011 a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu,

declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a se pronunța astfel instanța a

reținut că este competentă instanța de la sediul pârâtei conform tezei a II-a din

art. 156 Legea nr. 19/2000, la care face trimitere art. 7 din Legea nr. 119/2010.

Astfel învestit, Tribunalul București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă

nr. 1034 din 31 ianuarie 2013, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei

instanțe,invocată din oficiu, a declinat competența în favoarea Tribunalului Gorj

și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a trimis cauza Înaltei

Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

În motivarea soluției sale Tribunalul București

a reținut că art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 reglementează competența

teritorială a instanțelor în situația contestațiilor la decizia de pensionare.

Art. 725 alin. (1) C. proc. civ. prevede

că dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare

și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, iar procesele în curs

de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua

să fie judecate de acele instanțe potrivit alin. (2). Dispozițiile codului de procedură

civilă constituie procedura de drept comun în materie civilă, aplicându-se și în

materiile prevăzute de alte legi, în măsura în care acestea nu cuprind dispoziții

potrivnice.

Înalta Curte de Casație și Justiție, legal

învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între două

instanțe, care nu se găsesc în circumscripția

aceleiași curți de apel,

în

conformitate cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj,

pentru

considerentele ce succed:

În stabilirea instanței competentă teritorial

să soluționeze prezenta cauză este necesar a se stabili care sunt dispozițiile legale

aplicabile, în raport de momentul introducerii acțiunii și nu de cel al emiterii

deciziei de recalculare a pensiei.

Astfel, este adevărat că art. 156 din Legea

nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, prevedea

că cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de

pensii, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau

sediul reclamantul, celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul sau sediul pârâtul, însă prin noile reglementări, cuprinse în

art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice,

care au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011, dispozițiile Legii nr. 19/2000

au fost abrogate expres.

Prin urmare, la data sesizării instanței,

respectiv 25 februarie 2011, erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr.

263/2010, conform cărora „(1) Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor

teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

(2) Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul" .

Prevederile potrivit cărora instanța competentă

este cea în raza căreia se află domiciliul reclamantului reprezintă o derogare atât

de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege menționat, cât și de la cele ale

dreptului comun.

Trebuie precizat totodată că față de dispozițiile

legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de case de pensii sectoriale,

care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice

responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației

și Internelor și Serviciului Român de Informații, structuri care au fost desființate

și ale căror atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre

de Guvern.

În ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor

Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare,

dar care privește o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010,

se reține că potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul

comun în materie, dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării

ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche,

precum și executărilor silite începute sub acea lege.

Față de considerentele expuse, având în

vedere că reclamantul O.M.P. are domiciliul în județul Gorj competența soluționării

acțiunii formulată de acesta revine Tribunalului Gorj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2013.