ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3889/2013

Deliberând, în condițiile

art. 256 C. proc. civ.,

asupra

conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată

pe rolul Judecătoriei Cornetu, la data de 7 februarie 2012, petentul N.I. a solicitat

instanței anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției

din 11 ianuarie 2012, întocmit de

intimata

C.N.A.D.N.R. - S.A. CESTRIN

.

În motivarea cererii,

petentul a arătat că prin procesul verbal contestat s-a reținut că la data de 16

iulie 2011, pe autostrada A2, localitatea G., județul Ilfov ar fi circulat fără

a deține rovinieta valabilă.

În temeiul art. 17 din

O.G. nr. 2/2001, petentul a solicitat anularea procesului-verbal întrucât avea plătită

rovinieta pentru un an de zile, numărul de înmatriculare al autoturismului său fiind

modificat din VL în NET.

La termenul din 7 martie

2013, instanța, din oficiu, a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei

Cornetu, în baza dispozițiilor art. 32 din O.G. nr. 2/2001 și a înaintat dosarul

spre competentă soluționare Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, ca instanță de la domiciliul

petentului.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, la data de 13 mai 2013, iar prin sentința

civilă nr. 4246 din 17 mai 2013, această instanță a declinat competența de soluționare

în favoarea Judecătoriei Cornetu, ca instanță de la locul săvârșirii contravenției,

a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta

Curte de Casație și Justiție, pentru a hotărî asupra acestuia, reținând că, în prezenta

cauză se pune problema interpretării dispozițiilor art. XXIII alin. (1) din Legea

nr. 2/2013 și implicit, a aplicării în timp a legii.

Cu privire la conflictul

negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Prin procesului verbal

de constatare și sancționare a contravenției din 11 ianuarie 2012, întocmit de

intimata

C.N.A.D.N.R. - S.A. CESTRIN

s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției

prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. 15/2002. S-a menționat ca loc al săvârșirii

contravenției Autostrada A2, localitatea G., județul Ilfov.

Potrivit dispozițiilor

art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor,

competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției

și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost

săvârșită contravenția.

Legea nr. 2/2013 privind

unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea

punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce modificări

O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G.

nr. 15/2002, art. 10

1

:

„prin derogare de la dispozițiile O.G.

nr. 2/2001 (….) plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției,

se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul

contravenientul.”

Această normă de competență

teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secțiunea

a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea și completarea unor

acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ

și fiscal,legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două materii.

Însă, potrivit dispozițiilor

art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii

și finale: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului

administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor

prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele

devenite competente potrivit prezentei legi.”

De asemenea, alin.

(2) și (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze

se referă alin. (1), respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data intrării

în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența

curților de apel, se trimit la curțile de apel” și (3) „Procesele în curs de judecată

în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data

intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit

prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale.”

Drept urmare, din interpretarea

teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că art. XXIII din

Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului

administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională. Totodată, prevederile

Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act

normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții,

contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar

dispozițiile art. XIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului

administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că

ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.

Așadar, de vreme ce

art. XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională,

prevederile Legii nr. 2/2013, referitoare la modificarea competenței în această

materie, vor fi aplicabile, conform regulii instituite de art. 725 alin. (2) C.

proc. civ., doar proceselor începute după intrarea în vigoare a noii norme de competență,

nu și celor în curs de soluționare.

Or, în speță, plângerea

contravențională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, la data de

7 februarie 2012. Locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentului

a fost Autostrada A2, localitatea G., județul Ilfov care este în circumscripția

Judecătoriei Cornetu, așa încât, această instanță este competentă să soluționeze

cauza, având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate

în materie contravențională de prevederile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.

Față de cele ce preced,

soluționarea pricinii este de competența Judecătoriei Cornetu, în favoarea căreia

urmează a fi stabilită.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie

2013.