AFFAIRE A.S. CONTRE LA TURQUIE

Rezoluția ResDH(2006)67 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 28 martie 2002 (în amiabil) în cauza A.S. împotriva Turciei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 noiembrie 2006, cu ocazia celei de-a 966-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alin. (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare "Convenția"), având în vedere hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 28 martie 2002 în cauza A.S. și transmisă la aceeași dată Comitetului miniștrilor în temeiul art. 46 din Convenție Reamintind că la originea acestei cauze se află o cerere nr. 27694/95 formulată împotriva Turciei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 19 mai 1995 în temeiul art. 25 anterior al Convenției, de către dl. A.S., resortisant turc, și că Curtea, sesizată cu cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibil Õ reclamantului privind o încălcare a dreptului său la respectarea bunurilor sale din cauza întârzierii introduse de către administrație în plata unor despăgubiri suplimentare acordate pentru exproprierea bunurilor și a distanței importante între rata dobânzii la termen (30%) și rata medie de inflație în Turcia Având în vedere că, în hotărârea sa din 28 martie 2002, Curtea, care a luat act de un regulament amiabil la care au ajuns guvernul statului pârât și pârâtul și având în vedere că regulamentul se baza pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definit în convenție sau în protocoalele sale, a decis în unanimitate să șteargă cauza de pe rol și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră În conformitate cu termenii regulamentului de procedură, s-a convenit ca guvernul Turciei să plătească părții solicitante suma de 350 000 de dolari americani pentru prejudicii materiale și morale, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată; și că plata acestei sume ar fi efectuată după cum urmează: 175 1000 de dolari americani în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții și 175 000 de dolari americani în termen de șase luni de la notificarea hotărârii Reamintind că art. 43 alineatul (3) din Regulamentul de procedură [fostul articol 44 alineatul (2) ] prevede că decizia de a elimina din rol o cerere declarată admisibilă are forma unei hotărâri care, odată definitivă, este comunicată de către președinte Comitetului miniștrilor pentru a-i permite să monitorizeze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea angajamentelor cărora le-au fost subordonate retragerea, soluționarea amiabilă sau soluționarea litigiului Având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție având în vedere faptul că la 26 iunie 2002 pentru prima plată și la 1 octombrie 2002 pentru a doua plată, guvernul landului pârât a plătit părții reclamante sumele prevăzute în Regulamentul de procedură, în termenul prevăzut în termenii regulamentului de procedură, și că: nu a fost impusă nicio altă măsură în speță, pentru a se conforma hotărârii Curții, Având în vedere că, la examinarea acestor cauze de către Comitetul de Miniștri, guvernul de stat pârât a reamintit că măsurile au fost deja adoptate pentru a evita noi încălcări similare (a se vedea Rezoluțiile ResDH(2001)70 și ResDH(2001)71, în cauzele Aka și Akkuș împotriva Turciei), inclusiv intrarea în vigoare la 1 ianuarie 2000 a Legii nr. 4489, care a aliniat rata legală a dobânzilor moratorii la rata anuală de re-suscitare aplicată de Banca Centrală a Turciei datoriilor pe termen scurt (acest din urmă nivel este stabilit și revizuit permanent, în special având în vedere rata inflației înregistrate în țară) Declar că, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul Turciei, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2006)67

relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme

du 28 mars 2002 (Règlement amiable)

dans l’affaire A.S. contre la Turquie

(adoptée par le Comité des Ministres le 2 novembre 2006,

lors de la 976e réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article

46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (ci-après dénommée «

la Convention

»),

Vu l’arrêt définitif de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 28 mars 2002 dans l’affaire A.S. et transmis à la même date au Comité des Ministres en vertu de l’article 46 de la Convention

;

Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête n° 27694/95 dirigée contre la Turquie, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 19 mai 1995 en vertu de l’ancien article

25 de la Convention, par M.

A.S., ressortissant turc, et que la Cour, saisie de l’affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable le grief du requérant concernant une atteinte à son droit au respect de ses biens en raison du retard mis par l’administration dans le paiement d’indemnités complémentaires accordées pour l’expropriation des biens et de l’écart important entre le taux d’intérêts moratoires applicable à l’époque (30%) et le taux moyen d’inflation en Turquie

;

Considérant que dans son arrêt du 28 mars 2002, la Cour, ayant pris acte d’un règlement amiable auquel avaient abouti le gouvernement de l’Etat défendeur et la partie requérante, et s’étant assuré que le règlement était basé sur le respect des droits de l’homme tel que défini dans la Convention ou ses Protocoles, a décidé, à l’unanimité, de rayer l’affaire du rôle et a pris note de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire devant la Grande Chambre

;

Considérant qu’aux termes du règlement amiable, il a été convenu que le Gouvernement de la Turquie payerait à la partie requérante la somme de 350

000 dollars américains au titre du préjudice matériel et moral ainsi que pour frais et dépens

; et que le versement de cette somme s’effectuerait comme suit

: 175

000 dollars américains dans un délai de trois mois à compter de la notification de l’arrêt de la Cour et 175

000

dollars américains dans un délai de six mois suivant la notification de cet arrêt

;

Rappelant que l'Article 43, paragraphe 3, du Règlement de la Cour (ancien article 44, paragraphe 2) prévoit que la décision de rayer du rôle une requête déclarée recevable revêt la forme d’un arrêt qui, une fois définitif, est communiqué par le Président au Comité des Ministres pour lui permettre de surveiller, conformément à l’article 46, paragraphe 2, de la Convention, l’exécution des engagements auxquels ont pu être subordonnés le désistement, le règlement amiable ou la solution du litige

;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

S’étant assuré que le 26 juin 2002 pour le premier versement et le 1er octobre 2002 pour le deuxième versement, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé à la partie requérante les sommes prévues par le règlement amiable, dans le délai prévu par les termes du règlement amiable, et qu’aucune autre mesure n’était exigée en l’espèce afin de se conformer à l’arrêt de la Cour,

Considérant que lors de l’examen de ces affaires par le Comité des Ministres, le gouvernement de l’Etat défendeur a rappelé que des mesures avaient déjà été adoptées pour éviter de nouvelles violations semblables (voir les Résolutions ResDH(2001)70 et ResDH(2001)71, respectivement dans les affaires Aka et Akkuș contre la Turquie), avec notamment l’entrée en vigueur le 1er janvier 2000 de la loi n° 4489 qui a aligné le taux légal des intérêts moratoires sur le taux de re-escompte annuel appliqué par la Banque centrale turque aux dettes à court terme (ce dernier taux est fixé et revu en permanence, compte tenu notamment du taux d’inflation enregistré dans le pays)

;

Déclare, après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement de la Turquie, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.