ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3337/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3337/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Deliberând,
în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență,
constată următoarele:
Prin cererea
înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr. 2201/97/2011,
contestatorul B.L.D., prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în
Rezervă și în Retragere, cu sediul în Deva, str. Avram Iancu, Bloc H, mezanin,
județul Hunedoara a solicitat, în contradictoriu cu intimații Ministerului
Apărării Naționale, Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale și Casa
Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, ca prin hotărârea ce se
va pronunța să se dispună anularea deciziei de pensie nr. 60660 din 31
decembrie 2010 emisă de intimată și menținerea pensiei stabilite anterior,
plata diferențelor de pensie cu dobânda legală aferentă.
Prin
sentința civilă nr.1346/LM/2011 din 06 iunie 2011, Tribunalul Hunedoara, Secția
litigii de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței
teritoriale invocată din oficiu, declinând competența de soluționare a contestației
în favoarea Tribunalului București, în temeiul dispozițiilor art.156 din Legea
nr. 19/2000.
După
declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a
VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. 553/3/2012, la data de
09 ianuarie 2012.
La
termenul de judecată din data de 05 iunie 2013, instanța a rămas în pronunțare
asupra excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului București invocată
din oficiu.
Prin
sentința civilă nr. 5851 din 05 iunie 2013, Tribunalul București a admis
excepția necompetentei teritoriale și a declinat competenta de soluționare a
cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.
În
motivarea hotărârii, tribunalul a reținut că pricina a fost înregistrată la
Tribunalul Hunedoara la data de 11 februarie 2011, ori începând cu data de 1
ianuarie 2011 a intrat în vigoare legea nr. 263/2010, care la art.154 alin. (1)
prevede că cererile îndreptate împotriva casei naționale de pensii publice, a
caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se
adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul
reclamantul.
Instanța
a constatat că noul text de lege, respectiv art.154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010
prevede o competență teritorială exclusivă, respectiv la domiciliul sau sediul
reclamantului, indiferent că cererea de chemare în judecată a fost îndreptată
împotriva casei naționale de pensii publice, a caselor teritoriale de pensii
sau împotriva caselor de pensii sectoriale, norma fiind una imperativă de la
care părțile nu pot face derogare. Cum prezenta acțiune a fost introdusă
inițial la data de 11 februarie 2011 când deja era în vigoare Legea nr. 263/2010,
iar reclamantul are domiciliul în Hunedoara, competența teritorială exclusivă
revine Tribunalului Hunedoara.
Constatând
intervenit conflictul negativ de competență, Tribunalul București, în conformitate
cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ. a înaintat cauza Înaltei Curții de Casație
și Justiție în vederea soluționării acestuia.
Cu
privire la conflictul negativ de competență Înalta Curte reține următoarele:
Cererea
dedusă judecății este o contestație împotriva deciziei de recalculare a pensiei
în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa
de pensii din cadrul Ministerului Apărării Naționale.
Decizia
contestată a fost emisă la data de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanței
s-a făcut la data de 11 februarie 2011.
La
data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin
art. 156 prevedea că „Cererile îndreptate împotriva casei naționale de pensii
și asigurări sociale sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează
instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul
reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază
teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtului”.
Legea
nr. 19/2000 a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010
privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 01
ianuarie 2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.
Prin
urmare, la data sesizării instanței, și anume 11 februarie 2011, era în vigoare
Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.
Astfel,
potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate
împotriva casei naționale de pensii publice, a caselor teritoriale de pensii
sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei
rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit
alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se adresează instanței în a
cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.”
Rezultă
că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială
de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii
sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării
Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de
Informații, s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează de către
instanța de la domiciliul reclamantului.
Raportat
la dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de
procedură civilă sunt de imediată aplicare, se reține că norma de competență
aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în
vigoare la data sesizării instanței.
Cum,
în speță, instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii
sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de
cerere se adresează instanței de la domiciliul reclamantului, instanța
competentă teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul
reclamantului, respectiv Tribunalul Hunedoara.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C
I D E
Stabilește
competența de soluționare în favoarea Tribunalului Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2013.