ÎCCJ, Decizia nr. 3/2013
ÎCCJ, Decizia nr. 3/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra cererii de revizuire de față;
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea de revizuire formulată revizuentul C.F. a arătat că pe durata detenției a solicitat să i se acorde tratament stomatologic, în sensul de a i se furniza o proteză dentară, fiind refuzat în mai multe rânduri întrucât nu avea posibilitatea efectivă a suportării unei părți din costul acesteia.
Prin hotărârea C.E.D.O. C.F. vs România s-a constatat încălcarea prevederilor art. 3 din Convenție în ce privește condițiile materiale de detenție și neacordarea tratamentului stomatologic, întrucât revizuentul, în calitatea sa de persoană privată de libertate, nu ar fi putut obține lucrarea dentară decât dacă ar fi plătit-o integral, legislația în materie de asigurări sociale fiind ineficientă în ceea ce privește situația persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii. Prin aceeași hotărâre statul român a fost obligat să îi plătească revizuentului suma de 13.300 euro cu titlu de daune morale.
Având în vedere hotărârea pronunțată de C.E.D.O., în temeiul art. 408
1
C. proc. pen. revizuentul a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, solicitând reanalizarea situației sale și înlăturarea consecințelor suferite prin supunerea sa, pe perioada detenției, la tratamente degradante.
Analizând cererea de revizuire prin prisma dispozițiilor speciale prevăzute de art. 408
1
C. proc. pen., se constată că această cerere este nefondată pe considerentele ce urmează
:
Potrivit dispozițiilor art. 408
1
alin. (1) C. proc. pen.:
Hotărârile definitive pronunțate în cauzele în care C.E.D.O. a constatat o încălcare a unui drept prevăzut de Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale pot fi supuse revizuirii, dacă consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Din economia textului de lege anterior menționat rezultă că promovarea unei cereri de revizuire este condiționată de existența unei hotărâri definitive a C.E.D.O. prin care se constată o încălcare a unui drept prevăzut în Convenția Europeană într-un proces penal desfășurat în fața autorităților judiciare române, în care instanțele penale române s-au pronunțat prin hotărâre definitivă.
În speța de față, se constată că revizuentul condamnat nu a solicitat revizuirea hotărârii prin care s-a dispus condamnarea sa la o pedeapsă de 21 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 174-175 lit. i) C. pen., ci
reanalizarea situației sale de sănătate și înlăturarea consecințelor suferite prin supunerea sa, pe perioada detenției, la tratamente degradante.
De asemenea, verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că ulterior condamnării de către C.E.D.O. pentru încălcarea art. 3 din Convenție în ceea ce privește condițiile materiale de detenție și neacordarea tratamentului stomatologic, Statul român a achitat revizuentului suma de 13.300 euro, cu titlu de daune morale, bani care conform actelor dosarului au fost depuși în contul acestuia.
În aceste condiții, consecințele grave ale încălcării drepturilor revizuentului constatate de C.E.D.O., chiar dacă ar continua să se producă și în prezent, nu pot fi remediate prin procedura specială a revizuirii hotărârii de condamnare, prevăzută de art. 408
1
C. proc. pen. pentru înlăturarea unor potențiale efecte negative, întrucât aceste încălcări, în speța de față, nu au avut loc în cursul unei proceduri judiciare în cadrul căreia să nu îi fi fost respectate garanțiile procesuale ci, ulterior, în faza de executare a pedepsei de 21 ani închisoare.
Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 408
1
alin. (10) C. proc. pen., va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul C.F., ca nefondată.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuentul C.F., în temeiul art. 408
1
C. proc. pen.
Obligă revizuentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2013.