ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4484/2013

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul

Tribunalului București, sub nr. 40882/3 din 23 mai 2011, contestatorul M.D. a

chemat în judecată pe pârâtul Ministerului Apărării Naționale - Direcția

Financiar Contabilă - Secția Pensii Militare, solicitând anularea Deciziei de

pensionare nr. 011748 din 12 mai 2008 și emiterea unei noi decizii de stabilire

a pensiei militare, sub sancțiunea amenzii de 20% din salariul minim pe

economie/zi de întârziere aplicată conducătorului intimatei și obligarea

pârâtului la daune interese.

Prin Sentința nr. 10729

din 04 decembrie 2012, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă

și asigurări sociale, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Cluj, reținând că în stabilirea competenței sunt

aplicabile dispozițiile art. 154 (1) Legea nr. 263/2010 "Cererile

îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva

caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul ori sediul reclamantul", întrucât Legea nr. 263/2010 a

intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 2011, astfel că dispozițiile legii noi

sunt aplicabile, cererea fiind înregistrată pe rolul instanței la 23 mai 2011.

Învestit prin

declinare, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal,

de conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința civilă nr. 10067 din

10 iunie 2013 și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea primei

instanțe sesizate, Tribunalul București și, constatând ivit conflict negativ de

competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru

pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî

astfel, această din urmă instanță a reținut că, potrivit prevederilor art. 154

cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. a caselor teritoriale de pensii sau

împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul reclamantul. Celelalte cereri se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are sediul pârâtul.

S-a apreciat că în

cazul de față, cererea de chemare în judecată este formulată împotriva

Ministerului Apărării Naționale și nu împotriva Casei Sectoriale de Pensii din

cadrul acestui minister, situație în care sunt aplicabile prevederile art. 154

alin. (2) în materia competenței teritoriale, astfel că, în raport de norma de

competență instituită prin legea nouă, cuprinsă în art. 154 din Legea nr.

263/2010, competența de soluționare a cauzei revine instanței de la domiciliul

reclamantului, în speță, Tribunalului București.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în

baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte

reține următoarele:

În stabilirea

instanței competente teritorial să soluționeze prezenta cauză se pune problema

interpretării dispozițiilor legale incidente și aplicarea legilor în timp, în

funcție de succesiunea acestora.

Prin dispozițiile

cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat

competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor

teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se

că acestea se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul ori sediul reclamantul.

Aceste prevederi

reprezintă o derogare de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege

menționat, conform cărora "celelalte cereri se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul", de natură a

facilita accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.

Trebuie precizat,

totodată, că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus

noțiunea de case de pensii sectoriale, iar legea nouă conține o dispoziție

specială prin textul de la art. 132 alin. (2), în sensul că acestea sunt, de fapt,

succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu

pensiile din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și

Internelor (în prezent, Ministerul Afacerilor Interne) și Serviciului Român de

Informații, structuri care au fost desființate și a căror activitate este

coordonată metodologic de C.N.P.P., potrivit art. 132 alin. (3) din Legea nr.

263/2010.

În consecință,

Direcția Financiar-Contabilă - Secția Pensii Militare din cadrul Ministerului

Apărării Naționale a fost succedată, în temeiul legii, de Casa de pensii

sectorială din cadrul aceluiași minister.

Față de cele

reținute, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 22 alin. (3) și (5) C. proc.

civ., să stabilească competența judecării cauzei în favoarea Tribunalului Cluj,

în a cărui rază teritorială se află domiciliul reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de

contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 11 octombrie 2013.

Procesat de GGC - GV