ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1572/2013

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față,

constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul

Tribunalului Gorj sub nr. 2986/95/2011, reclamantul F.N.M. în contradictoriu cu

Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor a

solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună în principal

anularea Deciziei nr. 132504 din 27 decembrie 2010 și obligarea pârâtei la

restituirea sumei de bani reținută fără titlu, actualizată cu indicele de

inflație până la data efectivă a plății, iar în subsidiar menținerea începând

cu luna ianuarie 2011 a cuantumului pensiei avut anterior emiterii deciziei

contestate, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.

Prin Sentința civilă

nr. 3469 din 17 mai 2011, Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și

asigurări sociale, a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din

oficiu declinând competența de soluționare a contestației în favoarea

Tribunalului București.

În motivarea

sentinței se arată că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 cererile

îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Se mai arată în

motivarea sentinței că în cazul de față cererea nu este adresată C.N.P.A.S. ci

împotriva Casei de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor și în

consecință având în vedere materia pensiilor competența este reglementată prin

dispoziții legale speciale, care au un caracter imperativ, respectiv art. 54

alin. (3) din Legea nr. 164/2001, raportat la dispozițiile art. 156 din Legea

nr. 19/2000 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, conflicte de muncă și asigurări sociale.

După declinare, cauza

a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte

de muncă și asigurări sociale, sub nr. 47308/3/2011, la data de 10 iunie 2011.

Prin Sentința civilă

nr. 574 din 21 ianuarie 2013, Tribunalul București a admis excepția

necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Gorj.

S-a reținut că în

prezent Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011

conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

S-a arătat totodată

că la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 competența teritorială de

soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele teritoriale de

pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale

Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și

S.R.I.), a fost modificată în sensul că cererile în această materie se

soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Art. 7 din Legea nr.

119/2000 arată că "(1) Procedura de stabilire, plată, suspendare,

recalculare, încetare și contestare a pensiilor recrutate potrivit prezentei

legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările

ulterioare.

Decizia a cărei

anulare se solicită a fost emisă la 27 decembrie 2010 în baza Legii nr.

119/2010, cererea de anulare fiind formulată la instanța de la domiciliul

reclamantului pensionar la data de 16 februarie 2011, după intrarea în vigoare

a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000, fiind declinată

către tribunalul de la sediul pârâtului.

S-a constatat că

Legea nr. 19/2000 a fost abrogată la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010,

1 ianuarie 2011, astfel că suntem în situația în care Legea nr. 119/2010 face

trimitere la o lege care s-a abrogat și se pune problema în ce măsură aceasta

mai poate să impună competența teritorială absolută la sediul pârâtului.

Normele de procedură

civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ.,

iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale cu privire la

normele de procedură, raportate la C. proc. civ.

Când o lege specială

(19/2000), care reglementează un anumit domeniu și care cuprinde și norme cu

privire la competență, este înlocuită cu o altă lege (263/2010) și aveam o altă

lege specială (119/2010) care face trimitere la normele de competență din legea

abrogată, se aplică noua lege, competența fiind cea stabilită de la data

intrării ei în vigoare.

S-a reținut că Legea

nr. 119/2010 nu face trimitere la dispozițiile C. proc. civ. dar acesta

reprezintă legea generală în materie de procedură a astfel că prin analogie se

poate interpreta că, și în cazul în care o lege specială trimite la o normă de

procedură abrogată, competența fiind o normă de procedură, atunci acel text

trebuie interpretat că face trimitere la norma specială de procedură din noua

lege care a înlocuit vechea prevedere.

În finalul

considerentelor s-a arătat că o lege abrogată nu poate ultraactiva pentru a

impune o competență diferită de cea stabilită de noua lege ale cărei norme de

procedură trebuie să fie de imediată aplicare, prin respectarea normelor de

procedură în vigoare la momentul judecății.

Constatând intervenit

conflictul negativ de competență, Tribunalul București, în conformitate cu art.

21 și art. 22 C. proc. civ. a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și

Justiție în vederea soluționării acesteia.

Cu privire la

conflictul negativ de competență Înalta Curte reține următoarele:

Cererea dedusă judecății

este o contestație împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii

nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa de pensii din

cadrul Ministerului Administrației și Internelor.

Decizia contestată a

fost emisă la data de 27 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la

data de 16 februarie 2011.

La data emiterii

deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156

prevedea că "Cererile îndreptate împotriva casei naționale de pensii și

asigurări sociale sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".

Legea nr. 19/2000 a

fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie

2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data

sesizării instanței și anume 16 februarie 2011, era în vigoare Legea nr.

263/2010, care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit

alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, "cererile îndreptate

împotriva casei naționale de pensii publice, a caselor teritoriale de pensii

sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit

alin. (2) al aceluiași art., "celelalte cereri se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".

Rezultă că, odată cu

întrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care

sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului

Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, s-a modificat

în sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul

reclamantului.

Raportat la

dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de

procedură civilă sunt de imediată aplicare, se reține că norma de competență

aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în

vigoare la data sesizării instanței.

Cum, în speță,

instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale,

iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, o astfel de cerere se

adresează instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă

teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv

Tribunalul Gorj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare în favoarea Tribunalului Gorj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 aprilie 2013.

Procesat de GGC - AS