ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1346/2013

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată

inițial pe rolul Tribunalului Gorj la data de 03 februarie 2011, contestatorul Ș.G.G.

a solicitat, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Ministerului Administrației

și Internelor, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei

de recalculare a pensiei din 27 decembrie 2010.

Prin sentința

civilă nr. 2691 din 21 aprilie 2011, Tribunalul Gorj, a admis excepția necompetenței

teritoriale, declinând competența de soluționare a contestației în favoarea Tribunalului

București, reținând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 156 din Legea

nr. 19/2000.

După declinare,

cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VlII-a conflicte

de muncă și asigurări sociale, iar la termenul de judecată din data de 04

ianuarie 2013, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale

a Tribunalului București.

Prin sentința

civilă nr. 40 din 04 ianuarie 2013, Tribunalul București, a admis excepția necompetentei

teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

În motivarea hotărârii,

tribunalul a reținut că domiciliul contestatorulm Ș.G.G. este în municipiul Tg.-Jiu,

județul Gorj și potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate

împotriva C..N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii

sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

ori sediul reclamantul".

La intrarea în

vigoare a Legii 263/2010 competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire

la deciziile emise de caselor teritoriale de pensii sau de casele de pensii sectoriale

(fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației

și Internelor și S.R.I.) a fost modificată, în sensul că cererile în această materie

se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Decizia a cărei

anulare se solicită a fost emisă la 27 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010,

cererea de anulare fiind formulată la instanța de la domiciliul contestatorului

pensionar la data de 03 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010

și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000.

Normele de procedură

civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt

legi speciale, cu privire la normele de procedură, raportate la C. proc. civ..

Când o lege specială

(nr. 19/2000) care reglementează un anumit domeniu și care cuprinde și norme cu

privire la competență, este înlocuită cu o altă lege (nr. 263/2010) și aveam o altă

lege specială (nr. 119/2010) care face trimite la normele de competență din legea

abrogată, se aplică noua lege, competența fiind cea stabilită de la data intrării

ei în vigoare.

Constatând intervenit

conflictul negativ de competență, Tribunalul București, în conformitate cu art.

21 și art. 22 C. proc. civ. a înaintat cauza Înaltei Curții de Casație și Justiție

în vederea soluționării acestuia.

Cu privire Ia

conflictul negativ de competență Înalta Curte reține următoarele:

Cererea dedusă

judecății este o contestație împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza

Legii nr. 119/2010, emisă de Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale.

Decizia contestată

a fost emisă la data de 27 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la

data de 03 februarie 2011.

Este adevărat

că la data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin

art. 156 prevedea că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor

teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtului".

Legea nr. 19/2000

a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul

unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011, conform

dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la

data sesizării instanței, și anume 03 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010,

care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit

alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P.,

a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul",

iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".

Rezultă că, odată

cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt

fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației

și Internelor și S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează

de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile

art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt

de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză

este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării

instanței.

Cum, în speță,

instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale,

iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează

instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial să judece

pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Gorj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

12 martie 2013.