ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 447/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Târgu-Mureș a fost sesizată cu soluționarea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 din anexa la H.G. nr. 453/2007 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006, fiind suspendată judecarea cauzei până la soluționarea excepției. În motivarea excepției de nelegalitate, reclamantul a susținut că, deși prin art. 3 din anexa la H.G. nr. 453/2007 s-a stabilit un circuit corect al cererii ce trebuie formulată de cadrele didactice pentru a beneficia de ajutorul financiar în vederea achiziționării cărților, totuși s-a stabilit și un termen nerezonabil pentru depunerea cererilor de acest tip, termen care este de natură să împiedice cadrele didactice să obțină drepturile bănești acordate conform art. 1 și art. 2 din Legea nr. 315/2006.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul Guvernul României, a invocat excepția inadmisibilității, arătând că excepția de nelegalitate poate avea ca obiect numai actele administrative cu caracter individual, iar nu și pe cele cu caracter normativ. Intimatul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepția lipsei calității de reprezentant și, pe cale de consecință, lipsa calității de reprezentant a reclamantului, precum și excepția inadmisibilității.

Cu privire la excepția lipsei calității de reprezentant a sindicatului, a arătat că, în raport de dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 54/2003 legea sindicatelor și art. 28 din Legea nr. 62/2011 legea dialogului social, sindicatul își poate reprezenta membrii în fața instanțelor de judecată doar în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora, iar cât privește excepția inadmisibilității, a invocat aceleași considerente ca și cele invocate de Guvernul României. Pe fondul excepției de nelegalitate, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a solicitat respingerea acesteia ca nefondată. Prin sentința nr. 155 din 7 martie 2013, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității de reprezentat și excepția inadmisibilității, invocate de Guvernul României; a respins excepția de nelegalitate a dispozițiilor cuprinse în art. 3 din H.G.

nr. 453/2007 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice în învățământul preuniversitar, invocată în Dosarul nr. 5775/102/2012 al Tribunalului Mureș, de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Mureș. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că excepția de inadmisibilitate invocată este neîntemeiată, raportat la practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanță care a apreciat că pot face obiectul excepției de nelegalitate atât actele administrative cu caracter individual, cât și cele cu caracter normativ.

Cât privește excepția lipsei calității de reprezentant, curtea a constatat că este neîntemeiată, deoarece la dosarul de fond al cauzei, se regăsește împuternicirea dată de membrii săi sindicatului pentru formularea cererii de chemare în judecată, implicit pentru invocarea excepției supusă analizei acestei instanțe. În ceea ce privește fondul excepției de nelegalitate, Curtea a reținut că H.G. nr. 453/2007 a fost a fost adoptată în temeiul prevederilor art. 108 din Constituția României și al art. 5 din Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar.

A mai reținut instanța că, potrivit normelor metodologice cuprinse în H.G. nr. 453/2007, facilitatea de a primi un ajutor financiar în sumă de 100 de euro este condiționată de manifestarea de voință în acest sens, concretizată sub forma unei cereri ce se depune până la data de 1 noiembrie; că faptul că prin actul administrativ emis de Guvern a fost instituit un termen limită pentru depunerea cererilor pentru acordarea sprijinului financiar nu constituie un motiv de nelegalitate a actului administrativ atacat, fiind vorba de instituirea unei proceduri nediscriminatorii, aplicabile tuturor subiecților de drept cărora actul administrativ li se adresează; că această procedură este justificată de faptul că pentru asigurarea sprijinului financiar sunt angrenați mai mulți factori care trebuie să conlucreze în anumite limite de timp.

A concluzionat Curtea de apel că, fiind vorba de instituirea unei proceduri legale pentru punerea în executare a unei legi, excepția de nelegalitate a actului administrativ atacat este neîntemeiată, fiind respinsă ca atare. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar Mureș, în numele membrilor de sindicat, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurentul a criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică, arătând că este dată cu aplicarea greșită a legii. Astfel, susține recurentul că prin dispozițiile art. 3 din anexa la H.G.

nr. 453/2007, care stabilesc termenul de 1 noiembrie pentru formularea cererilor pentru acordarea ajutorului financiar aferent anului următor, se adaugă la lege, în condițiile în care prin art. 1 și art. 2 din Legea nr. 315/2006 se prevede cadrul legal pentru acordarea ajutorului financiar de 100 de euro, fără a se stabili un termen pentru depunerea cererilor de către personalul didactic. Recurentul susține că în acest caz trebuie aplicate regulile generale de drept, în sensul că cererea să poată fi formulată oricând în interiorul termenului general de prescripție. Se arată că scopul normelor metodologice este tocmai de a facilita aplicarea legii, iar instituirea regulilor prevăzute de art. 3 criticat, cu privire la stabilirea termenului nerezonabil pentru depunerea cererilor de acest tip, este de natură să împiedice cadrele didactice să obțină drepturile bănești prevăzute de art. 1, art. 2 din Legea nr. 315/2006.

Recurentul mai arată că prin introducerea termenului limită se înlătură aplicabilitatea prevederilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958, pe care îl consideră aplicabil cauzei de față. Considerând că prin normele metodologice a fost depășit scopul acestora, de a organiza aplicarea legii, și practic s-a adăugat la lege, recurentul apreciază că prevederile art. 3 din anexa la H.G. nr. 453/2007 sunt nelegale în raport de art. 1 și art. 2 din Legea nr. 315/2006, fapt pentru care solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, respectiv modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii excepției de nelegalitate invocate. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată. Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, publicată în M. Of. nr. 617/18.07.2006, a prevăzut prin dispozițiile sale, art. 1-art.

6, acordarea unui ajutor financiar anual, la solicitarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar, în vederea achiziționării de cărți sau programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, ajutor ce reprezintă echivalentul în RON a 100 de euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data plății. Totodată, actul normativ a stabilit că în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a legii vor fi elaborate normele metodologice de aplicare a acesteia, care vor fi aprobate prin hotărâre a Guvernului. Prin H.G. nr. 453/2007 au fost aprobate normele metodologice de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 315/2006, fiind explicitate modalitățile de punere în practică a acestor norme legale, acesta fiind de fapt rolul unei hotărâri de guvern, respectiv de a asigura punerea în executare a unor dispoziții legale.

Dispozițiile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 453/2007 prevăd că ajutorul financiar se acordă anual pe bază de cerere formulată de beneficiar și înregistrată până la data de 1 noiembrie pentru anul următor la unitatea de învățământ la care beneficiarul exercită funcția de bază, iar plățile se efectuează începând cu luna ianuarie din anul următor. Înalta Curte reține că nu poate fi interpretat ca nelegal termenul limită impus de H.G. nr. 453/2007, având în vedere aspectele formale ce trebuie îndeplinite pentru asigurarea plății acestor sume de la bugetul de stat, precum și faptul că introducerea termenului până la care cererea cadrelor didactice trebuie formulată nu reprezintă o dispoziție nelegală și nu poate fi interpretată ca o adăugare la lege.

În sprijinul acestei interpretări sunt și principiile generale care stau la baza întocmirii situațiilor financiare pentru plata sumelor de la buget, fiind evident că predicționarea și previzibilitatea cheltuielilor, care se fac cu titlu de ajutor financiar, urmează regulile generale aplicabile plăților ce se fac din bugetul de stat, stabilite în sarcina ordonatorilor principali de credite. Rolul hotărârii de Guvern adoptate pentru punerea în aplicare a Legii nr. 315/2006 a fost tocmai de a explicita pe larg formalitățile necesare pentru obținerea ajutorului financiar prevăzut de lege, atât cu privire la cererea ce se formulează, la documentele justificative care trebuie depuse, cât și cu privire la termenele de depunere a acestora, pentru obținerea ajutorului financiar prevăzut de lege.

Astfel, în acord cu soluția instanței de fond, se apreciază că procedura instituită prin normele de aplicare se aplică tuturor subiecților de drept, nefiind discriminatorie, aceasta declanșându-se la cererea beneficiarului, iar instituirea unui termen limită de depunere a acestei cereri este justificată de necesitatea prevederii necesarului de fonduri în vederea unei fundamentări a bugetului de stat, având în vedere că sumele necesare plății ajutorului financiar se asigură în limita creditelor bugetare aprobate anual. Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este temeinică și legală. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc.

civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Mureș, în numele membrilor de sindicat, împotriva sentinței civile nr. 155 din 7 martie 2013 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 ianuarie 2014.