ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5289/2013

Asupra conflictului

de competență constată următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a

contravenției seria R11 nr. 0046527 din 30 martie 2011 a fost sancționat

contravenientul E.M. pentru săvârșirea contravenției prevăzute de dispozițiile

art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, constând în aceea că la data de 04

noiembrie 2010 a circulat, fără a deține rovinietă valabilă, pe Autostrada A2

km 12+450 m, în zona localității Glina, județul Ilfov.

Prin plângerea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 15 aprilie 2011,

contravenientul E.M. a solicitat instanței anularea procesului-verbal de

constatare și sancționare a contravenției întocmit de intimata C.N.A.D.N.R. -

S.A.

Prin încheierea din

18 aprilie 2013, Judecătoria Cornetu și-a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea, reținând că soluția se impune în raport

cu prevederile art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002, astfel cum au fost

completate prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea

instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

În motivare, instanța

a reținut că, la data de 15 februarie 2013 a intrat în vigoare Legea nr.

2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești,

precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind

Codul de procedură civilă, iar potrivit dispozițiilor art. XXIII din acest act

normativ, Judecătoria Cornetu nu mai este competentă să soluționeze plângerea

contravențională, întrucât domiciliul petentului se află în județul Tulcea,

care se află în circumscripția Judecătoriei Tulcea.

Instanța a mai avut

în vedere și faptul că dispozițiile art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013

nu se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ, ci și

la cele în materie contravențională, astfel că, în aplicarea prevederilor alin.

(4) al aceluiași articol, dosarele se trimit pe cale administrativă instanțelor

devenite competente să judece potrivit actului normativ menționat.

Prin Sentința nr.

3057 din 18 septembrie 2013, Judecătoria Tulcea, la rândul său, și-a declinat

competența în favoarea Judecătoriei Cornetu, reținând că raportului juridic

dedus judecății îi sunt aplicabile prevederile O.G. nr. 15/2002 în forma avută

anterior modificării prin dispozițiile Legii nr. 2/2013, respectiv prevederile

art. 32 din O.G. nr. 2/2001.

În motivarea

sentinței, instanța a reținut că plângerea împotriva procesului-verbal de

contravenție a fost înregistrată spre soluționare, pe rolul Judecătoriei

Cornetu la data de 15 aprilie 2011 și, raportat la acest moment, în speță sunt

aplicabile dispozițiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001, în vigoare la momentul

formulării plângerii, potrivit căruia "plângerea se depune la judecătoria

în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția".

Constatând ivit conflictul

negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Analizând lucrările

dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

În drept, potrivit

dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al

contravențiilor, competența de soluționare a plângerii împotriva

procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii

aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Potrivit

dispozițiilor art. 10 din O.G. nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de

utilizare a infrastructurii de transport rutier, contravențiilor prevăzute la

art. 8 din acest act normativ le sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor.

Prin dispozițiile

art. III alin. (2) din Legea nr. 2/2013, după dispozițiile art. 10 din O.G.

15/2002, s-a introdus un nou articol, art. 10

1

, potrivit căruia:

"prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (...) plângerea,

însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce

la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul

contravenientul "

Dispozițiile art. 10

1

mai sus arătate, în lipsa unor norme tranzitorii instituite prin dispozițiile

Legii nr. 2/2013, în raport de prevederile art. 725 alin. (2) C. proc. civ.

1865, sunt aplicabile doar proceselor începute după intrarea în vigoare a noii

norme de competență, nu și celor în curs de soluționare.

Soluția se impune și

în raport de interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor

tranzitorii cuprinse în art. XXIII alin. (1) - (4) din Legea nr. 2/2013, care

se referă în mod restrictiv doar la procesele în materia contenciosului

administrativ și fiscal (nu și în materia contravențională) și cu indicarea instanțelor

pe rolul cărora se află astfel de procese, respectiv, Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, și curțile de apel.

În cauza supusă

analizei, se constată că plângerea contravențională a fost înregistrată pe

rolul unei judecătorii, anterior adoptării Legii nr. 2/2013, anume la data de

15 aprilie 2011, caz în care competența materială de soluționare revine,

potrivit prevederilor art. 10 din O.G. nr. 15/2002 coroborat cu ale art. 32

alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, judecătoriei în a cărei circumscripție a fost

săvârșită contravenția.

Cum, contravenția a

fost săvârșită în localitatea Glina, județul Ilfov, aflată în circumscripția

Judecătoriei Cornetu, acestei instanțe îi revine competența de soluționare a

cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 14 noiembrie 2013.

Procesat

de GGC - GV