KARAN v. SLOVENIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
KARAN v. SLOVENIA (CtEDO, 2006)
Reclamantul, dl Željko Karan, este un național croat născut în 1954 și locuiește în Nedelišče. El a fost reprezentat în fața Curții de către avocații Verstovšek. Guvernul sloven (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl L. Bembič, procuror general de stat. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 20 noiembrie 1997, reclamantul a fost rănit într-un accident la locul de muncă și a rupt cotul. Angajatorul reclamantului a luat asigurări cu compania de asigurări ZT. La 7 septembrie 1998, reclamantul a instituit o procedură civilă împotriva ZT în Curtea de District a Celje (Okrožno sodišče/ Celju) care solicită daune în valoare de 4.017.650 de tolari sloveni (aproximativ 16.750 euro) pentru leziunile suferite. La 5 ianuarie și 4 octombrie 2000, reclamantul a solicitat să fie stabilită o dată pentru o audiere. La 8 noiembrie 2000, reclamantul a depus documente preliminare scrise și dovezi aduse. La 23 noiembrie 2000, instanța a desfășurat o audiere și a hotărât să numească un expert medical. La 19 ianuarie 2001, instanța a desemnat un expert medical pentru a emite un aviz privind leziunile reclamantului. La 16 iulie 2001, reclamantul a depus argumente anterioare scrise și a solicitat ca o dată să fie stabilită pentru o audiere. La 2 octombrie 2001, instanța a pronunțat o audiere și a hotărât să pronunțe o hotărâre scrisă. Hotărârea, prin care a susținut în parte cererea reclamantului, a fost depusă în fața reclamantului la 4 decembrie 2001. La 19 decembrie 2001, reclamantul a apelat la Curtea Superioră Celje (Višje sodišče/Celju). La 23 mai 2002, instanța a respins recursul reclamantului, hotărârea care a fost conferită reclamantului la 8 iulie 2002. La 26 iulie 2002, reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept la Curtea Supremă (Vrhovno sodišče) și a solicitat o revocare a unuia dintre judecători. La 13 ianuarie 2003, președintele Curții Supreme a respins cererea de revocare. La 28 august 2003, instanța a permis recursul asupra punctelor de drept în parte și a sporit valoarea daunelor acordate. Hotărârea a fost judecată la 9 octombrie 2003. La 5 noiembrie 2003, reclamantul a solicitat o corectare a hotărârii, cerând rambursarea anumitor costuri. Curtea a respins cererea la 3 decembrie 2003. Această decizie a fost transmisă reclamantului la 15 ianuarie 2004.