ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5490/2013

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față,

constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Sector 6 București la data de 28 iunie 2012, contestatoarea SC

A.F. SRL a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța în

contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri

Naționale din România SA, să dispună anularea Proceselor-verbale de

contravenție seria R12 nr. 0346930 și seria R12 nr. 0350846 încheiate de

intimată la data de 12 iunie 2012 și exonerarea sa de plata amenzii aplicate.

În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu

sancțiunea avertismentului, precum și obligarea intimatei la plata

cheltuielilor de judecată.

În motivarea

plângerii, petenta a arătat că procesele-verbale de contravenție nu conțin semnătura

agentului constatator, iar potrivit dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001,

lipsa semnăturii agentului constatator atrage nulitatea absolută a

procesului-verbal, nulitate ce poate fi constatată și din oficiu de către

instanța de judecată.

Prin Sentința civilă

nr. 6699 din data de 23 august 2012, Judecătoria Sectorului 6 București a

disjuns capătul de cerere referitor la plângerea împotriva Procesului-verbal de

contravenție seria R12 nr. 0350846 din 12 iunie 2012 și formarea unui nou Dosar

cu nr. 19322/303/2012, cu termen de judecată la data de 4 septembrie 2012.

Prin Sentința civilă

nr. 7764 din 25 septembrie 2012, Judecătoria Sectorului 6 București a admis

excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Instanța a reținut

că, potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, instanța

competentă să soluționeze plângerea contravențională este judecătoria în a

cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția și că dispoziția citată

fiind derogatorie de la dreptul comun, în sensul că este o normă imperativă

care stabilește o competență absolută, este de imediată aplicare.

După cum rezultă din

cuprinsul procesului-verbal de contravenție, locul săvârșirii contravenției

este Autostrada A2 km 12 + 450 m, localitatea Glina, Județul Ilfov.

La data de 4

octombrie 2012, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu care,

la termenul din 22 aprilie 2013, a invocat din oficiu excepția de necompetență

teritorială.

Prin Sentința civilă

nr. 2886 din 22 aprilie 2013, Judecătoria Cornetu a admis excepția

necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a pricinii în

favoarea Judecătoriei Zalău.

Instanța a reținut

incidența în speță a dispozițiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013,

considerându-le edificatoare, întrucât prin interpretarea literală a textului

normativ se observă că acesta face trimitere, pe de o parte, la „procesele în

primă instanță”, în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor

legal învestite, iar, pe de altă parte, la căile de atac în materia

contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării,

potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite,

ambele teze conformându-se, însă, regulii potrivit căreia ele „se judecă de

instanțele devenite competente să le judece”, legiuitorul dorind astfel să

asigure un mecanism prin care să se realizeze degrevarea instanțelor de

judecată atât pe orizontală, cât și, implicit, pe verticală.

După cum rezultă din

actele dosarului, plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul

instanțelor la data de 28 iunie 2012, cauza aflându-se în curs de judecată la

data schimbării competenței (inclusiv cele aflate pe rolul instanțelor anterior

datei de referință, respectiv 15 februarie 2013) situație în care instanța a

aplicat dispozițiile legale citate, procedând la trimiterea cauzei, pe cale

administrativă, instanței devenite competente în soluționarea cauzei.

La data de 17

septembrie 2013, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Zalău care,

prin Sentința civilă nr. 2244 de la aceeași dată, a admis excepția

necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Cornetu. A constatat ivit conflictul negativ de

competență și a dispus suspendarea cauzei și înaintarea dosarului către Înalta

Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cauzei este

„plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor și de

aplicare a sancțiunilor contravenționale” prin care a fost contestat

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria R12 nr.

0350846 încheiat de intimată la data de 12 iunie 2012.

Prin Procesul-verbal

încheiat la data de 12 iunie 2012, la sediul agentului constatator, s-a reținut

că la data de 25 mai 2012, pe Autostrada A2 km 12 + 450 m, localitatea Glina,

județul Ilfov, vehiculul cu nr. de înmatriculare X, aparținând SC A.F. SRL a

circulat fără a deține rovinieta valabilă, proba făcându-se cu imaginea foto.

Potrivit

dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al

contravențiilor, competența soluționării „plângerii împotriva procesului-verbal

de constatare a contravențiilor și de aplicare a sancțiunilor contravenționale”

aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și

pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de

procedură civilă, aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2)

care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 10

1

: „prin

derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (….) plângerea, însoțită de copia

procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în

a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.”

Această normă de

competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este

cuprinsă în Secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de

Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și

în materia contenciosului administrativ și fiscal, legiuitorul făcând așadar,

distincția între cele două materii.

Însă, potrivit

dispozițiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul

Dispoziții tranzitorii și finale: „procesele în primă instanță, precum și căile

de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată

la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței

instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente

potrivit prezentei legi.”

De asemenea, alin.

(2) și (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce

cauze se referă alin. (1), respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data

intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de

competența curților de apel, se trimit la curțile de apel” și (3) „Procesele în

curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și

fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de

apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se

trimit la tribunale.”

Drept urmare, din

interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că

art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în

materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie

contravențională.

Așadar, de vreme ce

art. XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională,

prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă

materia contravențiilor constituie dispoziții de drept public și nu de drept

privat. Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în

mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe

materii (procedură penală, contravenții, contencios administrativ și fiscal,

conflicte de muncă și asigurări sociale), iar dispozițiile art. XIII alin. (1)

se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal,

nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile și

proceselor în alte materii.

Având în vedere

considerentele reținute, dispozițiile art. XIII din Legea nr. 2/2013 se aplică

numai proceselor în materie contravențională începute după intrarea în vigoare

a Legii nr. 2/2013, nu și celor în curs de soluționare.

Or, în speță,

plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor și de

aplicare a sancțiunilor contravenționale a fost introdusă anterior adoptării

Legii nr. 2/2013, la data de 28 iunie 2012. Locul săvârșirii contravenției

reținute în sarcina petentei a fost Autostrada A2 km 12 + 450 m, localitatea

Glina, județul Ilfov, zonă situată în circumscripția Judecătoriei Cornetu, așa

încât această instanță este competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 32

alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere caracterul absolut al

competenței teritoriale reglementate în materie contravențională.

Față de cele ce

preced, soluționarea pricinii este de competența Judecătoriei Cornetu, în

favoarea căreia urmează a fi stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - LM