ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5490/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 6 București la data de 28 iunie 2012, contestatoarea SC A.F. SRL a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, să dispună anularea Proceselor-verbale de contravenție seria R12 nr. 0346930 și seria R12 nr. 0350846 încheiate de intimată la data de 12 iunie 2012 și exonerarea sa de plata amenzii aplicate. În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că procesele-verbale de contravenție nu conțin semnătura agentului constatator, iar potrivit dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa semnăturii agentului constatator atrage nulitatea absolută a procesului-verbal, nulitate ce poate fi constatată și din oficiu de către instanța de judecată. Prin Sentința civilă nr. 6699 din data de 23 august 2012, Judecătoria Sectorului 6 București a disjuns capătul de cerere referitor la plângerea împotriva Procesului-verbal de contravenție seria R12 nr. 0350846 din 12 iunie 2012 și formarea unui nou Dosar cu nr. 19322/303/2012, cu termen de judecată la data de 4 septembrie 2012. Prin Sentința civilă nr. 7764 din 25 septembrie 2012, Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională este judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția și că dispoziția citată fiind derogatorie de la dreptul comun, în sensul că este o normă imperativă care stabilește o competență absolută, este de imediată aplicare. După cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal de contravenție, locul săvârșirii contravenției este Autostrada A2 km 12 + 450 m, localitatea Glina, Județul Ilfov. La data de 4 octombrie 2012, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu care, la termenul din 22 aprilie 2013, a invocat din oficiu excepția de necompetență teritorială.

Prin Sentința civilă nr. 2886 din 22 aprilie 2013, Judecătoria Cornetu a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Zalău.

Instanța a reținut incidența în speță a dispozițiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, considerându-le edificatoare, întrucât prin interpretarea literală a textului normativ se observă că acesta face trimitere, pe de o parte, la „procesele în primă instanță”, în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite, iar, pe de altă parte, la căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite, ambele teze conformându-se, însă, regulii potrivit căreia ele „se judecă de instanțele devenite competente să le judece”, legiuitorul dorind astfel să asigure un mecanism prin care să se realizeze degrevarea instanțelor de judecată atât pe orizontală, cât și, implicit, pe verticală.

După cum rezultă din actele dosarului, plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul instanțelor la data de 28 iunie 2012, cauza aflându-se în curs de judecată la data schimbării competenței (inclusiv cele aflate pe rolul instanțelor anterior datei de referință, respectiv 15 februarie 2013) situație în care instanța a aplicat dispozițiile legale citate, procedând la trimiterea cauzei, pe cale administrativă, instanței devenite competente în soluționarea cauzei. La data de 17 septembrie 2013, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Zalău care, prin Sentința civilă nr. 2244 de la aceeași dată, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus suspendarea cauzei și înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. Cu privire la conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele: Obiectul cauzei este „plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor și de aplicare a sancțiunilor contravenționale” prin care a fost contestat Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria R12 nr. 0350846 încheiat de intimată la data de 12 iunie 2012. Prin Procesul-verbal încheiat la data de 12 iunie 2012, la sediul agentului constatator, s-a reținut că la data de 25 mai 2012, pe Autostrada A2 km 12 + 450 m, localitatea Glina, județul Ilfov, vehiculul cu nr. de înmatriculare X, aparținând SC A.F.

SRL a circulat fără a deține rovinieta valabilă, proba făcându-se cu imaginea foto. Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența soluționării „plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor și de aplicare a sancțiunilor contravenționale” aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 10 1 : „prin derogare de la dispozițiile O.G.

nr. 2/2001 (….) plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.” Această normă de competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal, legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două materii.

Însă, potrivit dispozițiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii și finale: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi.” De asemenea, alin. (2) și (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze se referă alin. (1), respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel” și (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale.” Drept urmare, din interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională.

Așadar, de vreme ce art. XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională, prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravențiilor constituie dispoziții de drept public și nu de drept privat. Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții, contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar dispozițiile art. XIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.

Având în vedere considerentele reținute, dispozițiile art. XIII din Legea nr. 2/2013 se aplică numai proceselor în materie contravențională începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, nu și celor în curs de soluționare. Or, în speță, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor și de aplicare a sancțiunilor contravenționale a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, la data de 28 iunie 2012. Locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentei a fost Autostrada A2 km 12 + 450 m, localitatea Glina, județul Ilfov, zonă situată în circumscripția Judecătoriei Cornetu, așa încât această instanță este competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G.

nr. 2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materie contravențională. Față de cele ce preced, soluționarea pricinii este de competența Judecătoriei Cornetu, în favoarea căreia urmează a fi stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2013. Procesat de GGC - LM