ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5374/2013

Asupra conflictului

de competență constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Hunedoara la data de 21 februarie 2011, reclamantul E.E. a

solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor, Casa

de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor și Casa Sectorială de

Pensii din Ministerul Administrației și Internelor, în principal, anularea

Deciziei de pensionare nr. 139219 din 27 decembrie 2010 și menținerea, ca

valabile, a Deciziei nr. 139219 din 27 mai 2005 și a drepturilor de pensie

avute anterior deciziei atacate, iar în subsidiar, anularea deciziei și obligarea

pârâtei casa sectorială la emiterea deciziei de stabilire a drepturilor de

pensii, calculate potrivit Legii nr. 119/2010, ținând seama de toate veniturile

realizate lunar pe toată durata de activitate, aferentă gradului de comisar de

poliție. A mai solicitat obligarea pârâților la achitarea sumei reprezentând

diferența de pensii, reevaluată cu rata inflației la data plății efective.

Tribunalul Hunedoara,

secția litigii de muncă și asigurări sociale, prin Sentința civilă nr. 1688/LM

din 30 iunie 2011 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din

oficiu. A declinat competența de soluționare a acțiunii de asigurări sociale în

favoarea Tribunalului București.

S-a reținut că în

cauză s-a formulat o contestație împotriva unei decizii de recalculare a

pensiei, emisă în baza Legii nr. 119/2010.

Pornind de la

prevederile art. 7 din Legea nr. 119/2010, tribunalul a reținut că instanța

competentă se stabilește potrivit Legii nr. 19/2000, iar conform art. 156 din

lege, observând că acțiunea nu este îndreptată împotriva CNPAS pentru a atrage

competența instanței de la domiciliul reclamantului, a reținut că instanța

competentă este cea de la sediul pârâților, respectiv Tribunalul București.

Recursul declarat de

reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins, ca inadmisibil, de către

Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări

sociale, prin Decizia civilă nr. 2289 din 15 decembrie 2011, în raport de

prevederile art. 158 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr.

202/2010.

Tribunalul București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința civilă

nr. 7829 din 17 septembrie 2013, a admis excepția de necompetență teritorială.

A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Hunedoara. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus

înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea

acestuia.

S-a reținut, față de

prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, că la intrarea în vigoare a

acestui act normativ, competența teritorială de soluționare a cererilor cu

privire la deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau de casele de

pensii sectoriale a fost modificată, în sensul că acestea se soluționează de

instanța de la domiciliul reclamantului.

S-a constatat că

decizia a cărei suspendare se solicită a fost emisă la 31 decembrie 2010 în

baza Legii nr. 119/2010, cererea de anulare fiind formulată după intrarea în

vigoare a Legii nr. 262/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000.

Prin urmare, s-a

observat că Legea nr. 119/2010 face trimitere la o lege care s-a abrogat,

punându-se problema în ce măsură aceasta mai poate să impună competența

teritorială absolută la sediul pârâtului.

Raportându-se la

dispozițiile art. 727 C. proc. civ., având în vedere că acesta reprezintă legea

generală în materie de procedură, tribunalul a reținut că și în cazul în care o

lege specială trimite la o normă de procedură abrogată, competența fiind o

normă de procedură, atunci acel text trebuie interpretat ca făcând trimitere la

norma specială de procedură din noua lege care a înlocuit vechea prevedere.

O lege abrogată nu

poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de

noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare,

chiar și prevederile CEDO pentru o judecată echitabilă statuând respectarea

normelor de procedură în vigoare la momentul judecății.

Regulatorul de

competență urmează a fi pronunțat în favoarea Tribunalului Hunedoara, în

considerarea argumentelor ce succed.

În stabilirea

instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect

interpretate dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în

funcție de succesiunea acestora.

Astfel, este adevărat

că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei

anulare se solicită, prevedea că se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile îndreptate

împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii, celelalte cereri

adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau

sediul pârâtul.

Textul menționat mai

sus a fost însă abrogat expres prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice.

Prin dispozițiile

cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat

competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva CNPP, a caselor

teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se

că acestea se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul ori sediul reclamantul.

Aceste prevederi

reprezintă o derogare de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege

menționat, conform cărora “celelalte cereri se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”, de natură a facilita

accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.

Trebuie precizat

totodată că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus

noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de

drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din

Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor (în

prezent Ministerul Afacerilor Interne) și Serviciului Român de Informații,

structuri care au fost desființate și ale căror atribuții, potrivit art. 135

din lege, sunt stabilite prin hotărâre de Guvern.

În ceea ce privește

aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după

intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza

legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că potrivit art. 725 alin.

(1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie (art. 156 din Legea

nr. 263/2010 stipulează că prevederile legii, referitoare la jurisdicția

asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile Codului de procedură

civilă), dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei

în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche,

precum și executărilor silite începute sub acea lege.

În considerarea celor

ce preced, având în vedere că reclamantul are domiciliul în județul Hunedoara,

competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine Tribunalului

Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - LM