ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6384/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii judiciare Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 2 iulie 2012 pe rolul Judecătoriei Craiova, petentul F.M.V. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție din data de 12 iunie 2012 emisă de intimată. În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, că procesul-verbal este netemeinic și nelegal. 2. Hotărârea primei instanțe aflate în conflict Prin sentința civilă nr. 14564 din 16 octombrie 2012, Judecătoria Craiova a admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Craiova și a declinat competența de soluționare a plângerii contravenționale în favoarea Judecătoriei Brezoi, jud. Vâlcea.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Craiova a reținut că, potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, plângerea contravențională se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială a fost săvârșită contravenția. Constatând că petentul a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa pe raza comunei Seaca, jud. Vâlcea, care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Brezoi, instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei judecătorii. 3. Hotărârea celei de-a doua instanțe aflate în conflict Prin sentința civilă nr. 1059 din 7 martie 2013, Judecătoria Brezoi a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Brezoi în soluționarea plângerii contravenționale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, Județul Dolj.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Brezoi a reținut că, potrivit art. 10 1 din O.G. nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2 din 01 februarie 2013. „…plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul”. Aceste dispoziții procedurale, de imediată aplicare, au intrat în vigoare după data înregistrării plângerii la Judecătoria Brezoi, după declinarea de competență. După cum rezultă din cuprinsul procesului verbal de contravenție, contravenientul are domiciliul/sediul în Craiova, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Craiova, Județul Dolj.

Întrucât art. 10 1 din O.G. nr. 15/2002 stabilește o competență teritorială exclusivă, pe care părțile nu o pot înlătura, instanța a constatat că sunt incidente prevederile art. 159 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., astfel că, în baza art. 158 C. proc. civ., a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, Județul Dolj. Prin Încheierea din data de 3 iunie 2013, Judecătoria Brezoi a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit. 4. Regulatorul de competență Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Prin procesul-verbal de contravenție din 12 iunie 2012, întocmit de către un agent constatator din cadrul C.N.A.D.N.R. SA - Cestrin, petentul F.M.V. a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 cu amendă contravențională. S-a constatat că la data de 12 iunie2012, vehiculul cu număr de înmatriculare x aparținând petentului a circulat pe DN 7, km 188+900m, în localitatea Seaca, Județul Vâlcea, fără a deține rovinietă valabilă.

Din procesul-verbal rezultă că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentului a fost în localitatea Seaca, județul Vâlcea, situată în raza de competență teritorială a Judecătoriei Brezoi, județul Vâlcea. Înalta Curte constată că, la data introducerii plângerii contravenționale, competentă să judece plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii era judecătoria în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta contravențională, în temeiul art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Astfel, în mod corect a reținut Judecătoria Craiova că plângerea contravențională a fost înregistrată la data de 02 iulie 2012, anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, fiind supusă, din punctul de vedere al instanței competente, vechii reglementări, conform prevederilor art. 24 din noul Cod de procedură civilă, potrivit cărora dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare și că, prin urmare, norma de competență se aplică numai plângerilor contravenționale înregistrate după data de 15 februarie 2013. Înalta Curte apreciază că, în situația specială a stabilirii competenței, normele de procedură civilă nu pot retroactiva decât în cazul în care prin norma nouă se prevede în mod expres aceasta.

Or, Legea nr. 2/2013 nu prevede în privința plângerilor contravenționale întemeiate pe O.G. nr. 15/2002, aflate pe rolul instanțelor de judecată, obligativitatea declinării acestor cauze ca urmare a modificării competenței teritoriale prin introducerea art. 10 1 în acest act normativ. Cu toate că prin art. 23 din Legea nr. 2/2013 se prevede că „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competențelor instanței legal investite, se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi”, Înalta Curte apreciază că acest text de lege nu este aplicabil și plângerilor contravenționale întemeiate pe dispozițiile O.G.

nr. 15/2002, deoarece legiuitorul nu a considerat că aceste cereri fac parte din materia contenciosului administrativ și fiscal, ci au o identitate proprie, chiar legiuitorul făcând distincție între cele două materii în secțiunea a II - a din același act normativ, secțiune intitulată „modificarea și completarea unor acte normative în materia contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal”. Pe cale de consecință, dispozițiile art. 23 alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013 nu sunt incidente în cauză, sens în care dispozițiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001 își păstrează aplicabilitatea, pentru cauzele având ca obiect plângere contravențională întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 15/2002 introduse la instanță înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.

Raportat la circumstanțele cauzei, față de prevederile legale susmenționate, Înalta Curte constată că locul săvârșirii contravenției, reținute în sarcina petentului este localitatea Seaca, județul Vâlcea, localitate aflată în raza de competență teritorială a Judecătoriei Brezoi și, prin urmare, instanța competentă să soluționeze pricina este această judecătorie. În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Brezoi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul F.M.V. în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R., în favoarea Judecătoriei Brezoi. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2013.