ÎCCJ, Secția I civilă

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost

modificată prin Legea nr. 71/2011, începând cu data de 1 octombrie 2017, Înalta

Curte de Casație și Justiție este organizată în 4 secții: Secția I civilă,

Secția a II-a civilă, Secția penală și Secția de contencios administrativ și

fiscal, 4 complete de 5 judecători și Secțiile Unite, cu competență proprie.

În lipsa unor norme

de competență materială (care nu se confundă cu normele de organizare

judiciară) prin care să se statueze în sensul că doar anumite categorii de

cauze ar fi date în competența uneia dintre secțiile civile care funcționează

la nivelul aceleiași instanțe, sintagma „cu competență proprie" prevăzută

de dispoziția legală menționată distinge, în mod evident, între competențele

proprii și comune ale celor două secții civile și competențele celorlalte

secții ale instanței supreme, precum și competența completelor de 5 judecători.

Alocarea unor

competențe specializate, distinct de competențele comune, completelor de

judecată ce funcționează la nivelul celor două secții civile începând cu data

de 1 octombrie 2011 și până la 1 ianuarie 2012, s-a realizat prin Hotărârea nr.

10 din 22 septembrie 2011 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

Potrivit

dispozițiilor acestei hotărâri, acțiunea în constatare, întemeiată pe

dispozițiile dreptului comun, este în competența completelor specializate în

această materie de drept, ce funcționează la nivelul secției a II-a civilă.

Or, în speță, se

constată că acțiunea dedusă judecății este o acțiune ce își are izvorul în

dispozițiile dreptului comun, astfel că se circumscrie competențelor

specializate, alocate exclusiv completelor de judecată ale secției a II-a

civilă, acțiunea având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței

dreptului preferabil de proprietate al reclamantului în raport cu pârâtul, iar

recursul privește problema admisibilității unei astfel de acțiuni în raport de

acțiunea în realizare, în sensul prevederilor art. 111 C. proc. civ.

În atare situație,

competența funcțională de soluționare a recursului revine secției a II-a

civilă, în raport de prevederile Hotărârii nr. 10 din 22 septembrie 2011 a

Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Așa fiind, dosarul

urmează a fi scos de pe rolul secției I civilă și trimis, spre competentă

soluționare, secției a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Scoate cauza de pe

rol și o transmite secției a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, conform repartizării aleatorii inițiale și Hotărârii Colegiului de

Conducere nr. 10 din data de 22 septembrie 2011.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 12 martie 2014.

Procesat de GGC - LM