CASE OF LACHOWSKI v. POLAND
- Instanță
- CtEDO
- Articole
- Articolul 5
- Concluzie
-
- Restul cererii — inadmisibil
- Încălcare — Articolul 5
- Prejudiciu material — cerere respinsă
- Prejudiciu moral — sumă acordată
CASE OF LACHOWSKI v. POLAND (CtEDO, 2006)
Reclamantul s-a născut în 1961 și trăiește în Rejowiec Fabryczny. Reclamantul a fost arestat la 20 septembrie 1999 cu suspiciune de omucidere. La 22 septembrie 1999 Curtea de District Chełm (Sād Rejonowy) a ordonat ca reclamantul să fie retras în custodie pentru o perioadă de 3 luni având în vedere o suspiciune rezonabilă că a comis omucidere. În plus, în 14 decembrie 1999, Curtea Regională Lublin (Sād Okręgowy) a prelungit detenția reclamantului până la 19 martie 2000, se baza pe suspiciunile rezonabile de faptul că a comis infracțiunile în cauză și pe probabilitatea impusării unei sentințe grele asupra reclamantului. În plus, a avut în vedere necesitatea de a obține dovezi de experți și un examen psihiatric al suspecților.
La 8 martie 2000, Curtea de Apel din Lublin (Sād Apelacyjny) a prelungit detenția reclamantului până la 19 iunie 2000. În plus, aceasta se bazează pe severitatea condamnării probabile și asupra nevoia de a obține dovezi de experți. La 24 mai 2000, Curtea de Apel a prelungit detenția reclamantului până la 4 septembrie 2000, repetând motivele date anterior. Se pare că detenția sa a fost prelungită ulterior la o dată mai târziu neespecificată. În cursul anchetei procurorul regional a obținut dovezi voluminoase și a luat o serie de măsuri de investigație. La 10 iulie 2000, serviciul de urmărire penală a depus un proiect de inculpare în fața Curții Regionale de Lublin. Reclamantul a fost acuzat de două conturi de crimă și jaf armat.
Au fost alți patru acuzați în acest caz. La 20 martie 2001, Curtea Regională a ordonat ca reclamantul să fie păstrat în custodie până la 19 septembrie 2001. În plus, a susținut că detenția reclamantului în retragere a fost singura măsură care a putut asigura conduita corectă a procedurii. În cele din urmă, atunci când a prelungit detenția reclamantului, Curtea regională a avut în vedere sarcina sa. 10. La 19 septembrie 2001, Curtea de Apel a acordat cererea Curții Regionale și a prelungit detenția reclamantului până la 31 decembrie 2001. Acesta a remarcat că perioada de detenție a reclamantului a ajuns la termenul de 2 ani (art. 263 § 3 din Codul de Procedință Penală) și a criticat instanța de judecată pentru faptul că nu a indicat nicio circumstanță specifică care ar justifica prelungirea dincolo de termenul legal.
Cu toate acestea, statul membru a afirmat că prelungirea a fost justificată din cauza altor obstacole semnificative la progresul în cadrul procedurii, și anume faptul că unul dintre acuzații nu a apărut la ședința care a condus la suspendarea procesului. Curtea de Apel a remarcat, de asemenea, că, deși proiectul de pronunțare a acuzației a fost depus la 10 iulie 2000, instanța de judecată a enumerat prima audiere numai pentru 16 mai 2001. 11. Detenția reclamantului a fost prelungită ulterior la 28 noiembrie 2001 (până la 15 martie 2002), la 13 martie 2002 (până la 30 aprilie 2002) și la 24 aprilie 2002 (până la 30 septembrie 2002). În toate aceste hotărâri, Curtea de Apel s-a bazat pe aceleași motive care au fost prezentate în deciziile anterioare.
12. Curtea de judecată a desfășurat 20 de audieri în perioada 16 mai 2001-19 septembrie 2002. La 23 septembrie 2002, Curtea Regională Lublin a condamnat reclamantul ca fiind acuzat și condamnat la 25 de ani de închisoare. La 22 octombrie 2003, Curtea de Apel a anulat hotărârea Curții de Apel din Lublin și a ordonat reexaminarea. 14. Se pare că detenția reclamantului a fost prelungită la date suplimentare neespecificate. La 7 mai 2004, Curtea regională a ordonat ca reclamantul să fie reținut în arest până la 31 decembrie 2004. Retragerea reclamantului a fost ulterior prelungită la 3 decembrie 2004 (până la 31 martie 2005), la 29 martie 2005 (până la 30 septembrie 2005) și la 19 septembrie 2005 (până la 31 decembrie 2005). În toate aceste decizii, Curtea regională s-a bazat pe suspiciunile rezonabile că reclamantul a comis infracțiunile în cauză și asupra probabilității impuse o sentință grea.
15. Reclamantul a apelat împotriva hotărârii din 3 decembrie 2004 de a prelungi detenția, susținând în special că Curtea regională nu a explicat de ce alte măsuri neconcludențiale sunt considerate insuficiente în cazul său. La 21 decembrie 2004, Curtea de Apel a susținut decizia atacată. Acesta a fost de acord cu reclamantul că motivele prezentate de Curtea Regională au fost foarte scurte și generale. Cu toate acestea, referindu-se la art. 5 § 3 din Convenție, acesta a susținut că detenția continuată a reclamantului a servit interesul public al protecției societății, având în vedere că reclamantul a fost acuzat de omuciderea de două femei, având în primul rând tratat crud ei. 16. În decizia din 20 aprilie 2005, prin care s-a susținut decizia din 29 martie privind prelungirea detenției reclamantului, Curtea de Apel a susținut că continuarea sa detenție pe baza articolului 258 § 2 din Codul de Procedură Penală a rămas valabilă.
Având în vedere natura presupuselor infracțiuni, a afirmat că art. 258 § 2 a stabilit o presupunere în sensul că probabilitatea impunerii unei pedepse severe asupra unui acuzat ar putea să-l inducă să obstrugă procedurile. 17. La 5 octombrie 2005, Curtea de Apel, care a examinat recursul reclamantului împotriva hotărârii din 19 septembrie 2005 privind prelungirea detenției sale, a ordonat eliberarea reclamantului sub supravegherea poliției și a impus interdicția de a părăsi țara. Curtea de Apel a avut în vedere lungimea excesivă a detenției reclamantului în reținere și faptul că procesul de audiere a dovezilor este foarte avansat. În aceste circumstanțe, nu este necesar să se prelungească în continuare detenția reclamantului.
Curtea de Apel a remarcat, de asemenea, că, în ciuda lungii semnificative a detenției reclamantei, Curtea regională nu a asigurat conducerea diligentă a procesului și, în special, nu a avut audieri la intervale rezonabile. În plus, a observat că motivele pentru care a continuat detenția, astfel cum a fost dat de Curtea regională în decizia sa din 19 septembrie 2005 erau foarte terse. Reclamantul a fost lansat la 6 octombrie 2005. 18. Curtea Regională a organizat 22 de audieri în perioada 28 ianuarie 2004-11 aprilie 2006. Legea și practicile interne relevante privind impunerea deținutului în reținere (aresztowanie tymczasowe), motivele pentru prelungirea sa, eliberarea de la detenție și normele care reglementează alte, așa-numite „mesure preventive” (środki zapobiegawcze) sunt exprimate în hotărârile Curții în cazurile Gołek c. Polonia, nr. 31330/02, §§ 27-33, 25 aprilie 2006 și Celejewski c. Polonia, nr. 17584/04, §§ 22-23, 4 august 2006.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.