ÎCCJ, decizie (scj.ro #86150)

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

- SECȚIILE UNITE -

DECIZIA Nr. LXVII (67) din 15 octombrie 2007

Dosar nr. 37/2007

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 537 din 16/07/2008

Sub președinția domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție,

Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la stabilirea momentului îndeplinirii cumulative a tuturor condițiilor prevăzute de lege pentru admiterea cererii de liberare condiționată.

Secțiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenți 86 de judecători din totalul de 115 aflați în funcție.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de procurorul

Nițu

Tiberiu Mihail, prim-adjunct al procurorului general.

Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut recursul în interesul legii, cerând să fie admis în sensul de a se stabili că cererea de liberare condiționată trebuie examinată, sub aspectul îndeplinirii tuturor condițiilor legale, în momentul judecării ei de către instanța de fond.

SECȚIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

În practica instanțelor judecătorești nu există un punct de vedere unitar referitor la stabilirea momentului examinării de către instanță a cererii de liberare condiționată, sub aspectul îndeplinirii tuturor condițiilor legale, respectiv dacă acestea trebuie împlinite în momentul introducerii cererii sau la data judecării ei.

Astfel, unele instanțe s-au pronunțat în sensul că cererile sau propunerile de liberare condiționată pot fi examinate numai în raport cu situația existentă în momentul introducerii cererii.

Alte instanțe, dimpotrivă, au decis că o cerere de liberare condiționată poate fi examinată sub aspectul îndeplinirii tuturor condițiilor cerute de dispozițiile art. 59 și 60 din Codul penal în momentul judecării acesteia de către instanța de fond.

Aceste din urmă instanțe au interpretat și aplicat corect dispozițiile legii.

Potrivit dispozițiilor art. 450 din Codul de procedură penală, "liberarea condiționată se dispune, la cererea sau propunerea făcută de comisia de la locul de deținere" conform prevederilor legii privind executarea pedepselor, urmând ca în momentul depunerii cererii instanța să verifice, mai întâi, măsura în care condamnatul îndeplinește condițiile prevăzute în art. 59 și 60 din Codul penal.

Pe de altă parte, în conformitate cu art. 460 alin. 5 din Codul de procedură penală, "dispozițiile cuprinse în partea specială, titlul II, care nu sunt contrare dispozițiilor din acest capitol, se aplică în mod corespunzător".

Așa fiind, cererea de liberare condiționată nu poate fi examinată sub aspectul îndeplinirii tuturor condițiilor legale decât după parcurgerea anumitor etape, respectiv verificarea regularității actului de sesizare, a competenței și a rămânerii definitive a hotărârii judecătorești în a cărei executare se află condamnatul, primirea procesului-verbal al comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate și a documentelor care atestă mențiunile din acestea, inclusiv fracția de pedeapsă executată efectiv, eventual după consultarea dosarului individual și administrarea altor probe pe care instanța le apreciază ca utile și pertinente în cauză.

A considera altfel ar însemna să se adauge la ceea ce legiuitorul a stabilit, în principiu, prin dispozițiile art. 306-310 din Codul de procedură penală, din care rezultă că datele în raport cu care instanța hotărăște asupra situației unei persoane ce face obiectul procesului penal nu pot fi decât cele din momentul luării hotărârii.

În acest sens, este de observat că atunci când legiuitorul a voit altfel a prevăzut aceasta în mod expres, ca în cazul cererii de reabilitare, pentru care, printre condițiile de formă reglementate, este și aceea de a nu fi introdusă înainte de termenul legal [art. 497 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală].

De aceea, în măsura în care condamnatul îndeplinește condițiile cerute de lege, în cursul judecării în fond a cererii sale, va trebui să fie considerat că are vocație la liberare condiționată, cererea sa neputând fi respinsă ca prematur introdusă.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum și al art. 414

2

din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii și a se stabili că instanța are îndatorirea de a examina cererea de liberare condiționată, sub aspectul îndeplinirii condițiilor legale, în momentul judecării acesteia, și nu în raport cu data când a fost introdusă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

D E C I D:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Dispozițiile art. 59-61 din Codul penal, ale art. 75-77 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum și ale art. 450 din Codul de procedură penală se interpretează în sensul că:

Cererea de liberare condiționată va fi examinată de instanță, sub aspectul îndeplinirii tuturor condițiilor legale, la momentul judecării acesteia, și nu la momentul introducerii ei.

Obligatorie, potrivit art. 414

2

alin. 3 din Codul de procedură penală.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 octombrie 2007.

PREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Prim-magistrat-asistent

,

Victoria

Maftei