ÎCCJ, Decizia nr. 312/2011

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1643 din 1 noiembrie 2010,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr.

7382/1/2010 a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petenta M.A.R.R.

împotriva rezoluției nr. 3255/VIII-1/2010 din 17 august 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică,

cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această soluție prima instanță a reținut următoarele:

La data de 16 august

2010 s-a înregistrat plângerea formulată de petenta M.A.R.R. sub nr. 3255/VIII-1/2010,

la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Plângerea a fost

respinsă ca inadmisibilă de către Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

prin sentința nr. 1643 din 1 noiembrie 2010, cu motivarea că plângerea petentei

nu a fost îndreptată împotriva unei soluții de neîncepere a urmăririi penale

dintre cele prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 278

1

alin.

(1) C. proc. pen.

Împotriva acestei

sentințe, petenta M.A.R.R. a declarat recurs, susținând potrivit memoriilor

depuse la dosar că sentința atacată este nelegală și netemeinică.

Examinând hotărârea

atacată, potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că recursul declarat de petentă nu este fondat.

Potrivit art. 278

1

C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc.

pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmării penale sau a ordonanței, ori

după caz a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de

încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și

orice persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în

termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de

rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278 C. proc. pen., la judecătorul de la

instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în

primă instanță.

Rezultă așadar, din

cuprinsul normelor legale enunțate, că plângerea care are un asemenea temei

vizează exclusiv o rezoluție sau ordonanță a procurorului de netrimitere în

judecată, confirmată ca urmare a respingerii plângerii formulate în temeiul art.

275-278 C. proc. pen.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Curtea constată că plângerea petentei adresată Înaltei

Curți de Casație și Justiție nu poate face obiectul controlului judecătoresc

reglementat de prevederile art. 278

1

C. proc. pen., întrucât nu privește

o soluție de netrimitere în judecată dispusă de procuror, iar din examinarea

actelor dosarului rezultând că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție nu a comunicat acesteia o soluție de netrimitere în judecată.

Invocarea de către recurenta

petentă a

prevederilor

art. 278

1

C. proc. pen., este greșită, întrucât, astfel cum s-a

arătat, nu sunt incidente dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.,

deoarece petenta nu a făcut dovada existenței unei rezoluții de neîncepere a

urmăririi penale, împotriva căreia să fi făcut plângerea cu care a investit

instanța de fond.

Criticile recurentei

petente reiau, în esență, aspectele invocate în plângerea penală adresată

primei instanțe și au făcut obiectul analizei acesteia, după cum s-a și

demonstrat mai sus, iar în această etapă procesuală, a recursului nu s-au

dovedit aspecte noi de natură a fundamenta o concluzie diferită de cea a primei

instanțe.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte

,

în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

, va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petenta M.A.R.R. împotriva sentinței nr. 1643

din 1 noiembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, în Dosarul nr. 7382/1/2010.

Totodată, în baza art.

192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petentă va fi obligată la plata

sumei de 400 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petenta M.A.R.R. împotriva sentinței nr. 1643

din 1 noiembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, în Dosarul nr. 7382/1/2010.

Obligă recurenta

petentă la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 23 mai 2011.