ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3844/2012

Asupra conflictului negativ de competență

de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Tribunalul

Hunedoara a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Hunedoara și a declinat competența de soluționare a cererii formulate

de reclamanții K.Y. și K.Y., privind constatarea caracterului politic al măsurii

administrative aplicată mamei și bunicii lor și obligarea pârâtului Statul Român

prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 80.000 RON, câte 40.000 RON

fiecare.

Constatând, prin sentința civilă nr. 243/2011

din 28 septembrie 2010, că domiciliul reclamanților se află în străinătate, această

situație atrage incidența art. 155 din Legea nr. 105/1999, astfel că, în conformitate

cu aceste dispoziții legale, competența de soluționare a litigiului revine Tribunalului

București, secția civilă.

Tribunalul București, secția a IlI-a

civilă, invocând, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale, a constatat că,

potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 221/2009, cererea este de competența tribunalului

secției civile, în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată, astfel

că, admițând această excepție, a declinat competența în favoarea Tribunalului Hunedoara,

pe raza căruia și-au ales domiciliul reclamanții.

Constatând ivit conflictul de competență,

instanța a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea

conflictului.

Având în vedere conflictul negativ de competență

ivit între cele două instanțe, în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin.

(5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând actele și lucrările

dosarului, stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Hunedoara.

Cererea formulată de reclamant își are

temeiul juridic în Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și

măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22

decembrie 1989.

Potrivit art. 4 alin. (4) din lege, competența

de soluționare a unei astfel de cereri, aparține secției civile a tribunalului,

în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată.

În speță, reclamantul și-a ales domiciliul

în orașul Deva, la S.C.A. M.R., neputând fi incidente dispozițiile art. 155 din

Legea nr. 105/1992, întrucât, vizează numai competența materială, cu privire la

care instanțele nu sunt în conflict, fiind incidente prevederile art. 4 alin.

(4) din Legea nr. 221/2009 conform cărora competența soluționării cererii dedusă

judecății revine secției civile a Tribunalului Hunedoara în circumscripția căruia

și-a ales domiciliul procesual reclamanții ce trebuie considerat echivalentul unui

domiciliu real de natură a produce aceleași efecte juridice atât în ce privește

comunicarea actelor de procedură cât și pentru determinarea competenței teritoriale.

Este de reținut că prin Legea nr. 221/2009

legiuitorul român a urmărit să faciliteze persoanei interesate soluționarea rapidă

a

cererilor formulate în temeiul

acestei legi, care să implice o modalitate de administrare a probatoriilor la îndemâna

părții ce a formulat cererea.

Drept consecință, competența de soluționare

a cauzei va fi stabilită de instanța supremă, în favoarea Tribunalului Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a litigiului ivit între reclamanții K.Y. și K.Y. și pârâtul

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice București în favoarea Tribunalului

Hunedoara.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2012.