ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3844/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Tribunalul Hunedoara a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanții K.Y. și K.Y., privind constatarea caracterului politic al măsurii administrative aplicată mamei și bunicii lor și obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 80.000 RON, câte 40.000 RON fiecare. Constatând, prin sentința civilă nr. 243/2011 din 28 septembrie 2010, că domiciliul reclamanților se află în străinătate, această situație atrage incidența art. 155 din Legea nr. 105/1999, astfel că, în conformitate cu aceste dispoziții legale, competența de soluționare a litigiului revine Tribunalului București, secția civilă.

Tribunalul București, secția a IlI-a civilă, invocând, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale, a constatat că, potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 221/2009, cererea este de competența tribunalului secției civile, în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată, astfel că, admițând această excepție, a declinat competența în favoarea Tribunalului Hunedoara, pe raza căruia și-au ales domiciliul reclamanții. Constatând ivit conflictul de competență, instanța a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului. Având în vedere conflictul negativ de competență ivit între cele două instanțe, în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc.

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând actele și lucrările dosarului, stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara. Cererea formulată de reclamant își are temeiul juridic în Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Potrivit art. 4 alin. (4) din lege, competența de soluționare a unei astfel de cereri, aparține secției civile a tribunalului, în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată. În speță, reclamantul și-a ales domiciliul în orașul Deva, la S.C.A.

M.R., neputând fi incidente dispozițiile art. 155 din Legea nr. 105/1992, întrucât, vizează numai competența materială, cu privire la care instanțele nu sunt în conflict, fiind incidente prevederile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 221/2009 conform cărora competența soluționării cererii dedusă judecății revine secției civile a Tribunalului Hunedoara în circumscripția căruia și-a ales domiciliul procesual reclamanții ce trebuie considerat echivalentul unui domiciliu real de natură a produce aceleași efecte juridice atât în ce privește comunicarea actelor de procedură cât și pentru determinarea competenței teritoriale. Este de reținut că prin Legea nr. 221/2009 legiuitorul român a urmărit să faciliteze persoanei interesate soluționarea rapidă a cererilor formulate în temeiul acestei legi, care să implice o modalitate de administrare a probatoriilor la îndemâna părții ce a formulat cererea.

Drept consecință, competența de soluționare a cauzei va fi stabilită de instanța supremă, în favoarea Tribunalului Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a litigiului ivit între reclamanții K.Y. și K.Y. și pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice București în favoarea Tribunalului Hunedoara. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2012.