ÎCCJ, decizie (scj.ro #86060)

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

- SECȚIILE UNITE -

DECIZIA Nr. 31 din 16 noiembrie 2009

Dosar nr. 16/2009

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 111 din 18/02/2010

Sub președinția doamnei judecător Lidia Bărbulescu, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție,

Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în conformitate cu dispozițiile

art. 25

lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, privind caracterul de titlu executoriu al contractelor de asistență juridică încheiate înainte de intrarea în vigoare a

Legii

nr. 255/2004 privind modificarea și completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat (republicată), precum și interpretarea și aplicarea dispozițiilor

art. 30

alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, modificate prin Legea nr. 255/2004, coroborate cu dispozițiile

art. 374

1

din Codul de procedură civilă, cu referire la necesitatea învestirii cu formulă executorie a contractelor de asistență juridică.

Secțiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenți 69 de judecători din 105 aflați în funcție.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de procuror Antoaneta Florea - procuror șef al Biroului de reprezentare din cadrul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili că au caracter de titlu executoriu și contractele de asistență juridică încheiate anterior intrării în vigoare a prevederilor Legii nr. 255/2004 și că, pentru a putea fi puse în executare, contractele de asistență juridică au nevoie de învestire cu formulă executorie.

SECȚIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

În practica instanțelor de judecată nu există un punct de vedere unitar în legătură cu caracterul de titlu executoriu al contractelor de asistență juridică încheiate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 255/2004 privind modificarea și completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, precum și cu interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 30 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 51/1995, republicată, astfel cum au fost modificate și completate prin Legea nr. 255/2004, coroborate cu dispozițiile art. 374

1

din Codul de procedură civilă, cu referire la necesitatea învestirii cu formulă executorie a contractelor de asistență juridică.

Cu privire la primul aspect, unele instanțe au considerat că au caracter de titlu executoriu numai contractele de asistență juridică încheiate după data intrării în vigoare a Legii nr. 255/2004, potrivit principiului

tempus regit actum

, o soluție contrară ducând la încălcarea principiului neretroactivității legii civile consacrat de

art. 1

din Codul civil și de

art. 15

alin. (2) din Constituție.

Alte instanțe, dimpotrivă, ținând seama de principiul aplicării imediate a legii noi, au considerat că au calitatea de titlu executoriu și contractele încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 255/2004, în condițiile în care actele și faptele juridice privitoare la executarea silită sunt ulterioare edictării acestui act normativ.

În legătură cu cel de-al doilea aspect, unele instanțe au respins ca lipsită de interes sau inadmisibilă cererea de învestire cu formulă executorie a contractelor de asistență juridică.

În argumentarea soluției s-a reținut, în esență, că după intrarea în vigoare a art. 374

1

din Codul de procedură civilă, titlul executoriu reprezentat de contractul de asistență juridică poate fi pus în executare silită prin cerere adresată executorului judecătoresc, fără a mai fi necesară parcurgerea procedurii judiciare necontencioase de învestire cu formulă executorie.

Alte instanțe însă au soluționat pe fond cererea de învestire cu formulă executorie a contractului de asistență juridică, reținând că prin Legea nr. 51/1995, republicată, nu i se recunoaște acestui tip de contract caracterul executoriu, ci doar natura de înscris care constituie titlu executoriu și care poate fi pus în executare numai după învestirea lui cu formulă executorie.

S-a apreciat astfel că punerea în executare a contractelor de asistență juridică este reglementată de norma specială prevăzută de art. 30 alin. (3) din Legea nr. 51/1995, republicată, care impune învestirea acestora cu formulă executorie, prin derogare de la prevederile

art. 374

1

din Codul de procedură civilă.

În ceea ce privește prima problemă în discuție, instanțele care au reținut că au caracter de titlu executoriu și contractele de asistență juridică încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 255/2004 au interpretat și aplicat corect dispozițiile legii.

Potrivit art. 30 alin. (3) teza I din Legea nr. 51/1995, republicată, astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 255/2004, "contractul de asistență juridică, legal încheiat, este titlu executoriu".

Acest text de lege, prin care se stabilește caracterul de titlu executoriu al unui asemenea contract, constituie, în mod evident, o normă procedurală ce privește executarea silită, fiind menită să îi asigure celeritatea.

Dobândirea valorii de titlu executoriu, ce are loc exclusiv prin voința legiuitorului, nu vizează raportul juridic de drept material existent între părți, căci nu modifică în niciun fel convenția părților sau vreunul dintre efectele generate de aceasta.

De asemenea, nu sunt afectate cu nimic condițiile de formare și de validitate a contractului, astfel că nici din această perspectivă nu se poate susține că dispoziția legală examinată ar aparține dreptului material, și nu celui procedural.

Normele de procedură propriu-zise, cărora le sunt asimilate și normele de executare silită, fie că sunt cuprinse în Codul de procedură civilă, fie în legi speciale, se supun principiului aplicării imediate, cu respectarea regulii

tempus regit actum

.

De aceea, în materie de executare silită, este incidentă norma în vigoare la data realizării executării, inclusiv cu privire la constituirea titlului, ca primă etapă în declanșarea procedurii execuționale și indiferent dacă nașterea creanței a avut loc anterior.

Așa cum s-a arătat, dispozițiile

art. 30

alin. (3) teza I din Legea nr. 51/1995, republicată, astfel cum au fost modificate și completate prin Legea nr. 255/2004, se situează în materia normelor procedurale de executare silită.

Întrucât legiuitorul nu distinge în raport cu momentul la care s-a încheiat contractul de asistență juridică, se impune a se aprecia că au caracter executoriu și contractele ce au fost încheiate anterior intrării în vigoare a dispozițiilor modificatoare conținute de Legea nr. 255/2004.

Prin aceasta nu are loc o nesocotire a principiului neretroactivității legii, înscris în

art. 15

alin. (2) din Constituție și

art. 1

din Codul civil, deoarece legea nouă nu vine să modifice raporturile juridice dintre părți, ci doar recunoaște contractului o calitate superioară, exclusiv în vederea unei eventuale executări silite.

Altfel spus, prin aplicarea imediată a noii norme de procedură nu sunt surprinse părțile, acestora nefiindu-le impuse condiții sau efecte pe care nu le-au avut în vedere la data perfectării contractului.

Cu privire la cea de-a doua problemă în discuție, instanțele care au apreciat că este necesară învestirea cu formulă executorie a contractelor de asistență juridică au interpretat și aplicat corect dispozițiile legii.

Problema de drept care se cere a fi soluționată, în acest caz, vizează interpretarea dispozițiilor art. 30 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 51/1995, republicată, astfel cum au fost modificate și completate prin art. 1 pct. 28 din Legea nr. 255/2004, în sensul aplicabilității sau neaplicabilității dispozițiilor

art. 374

1

din Codul de procedură civilă contractelor de asistență juridică pentru care s-a statuat că sunt titluri executorii, punându-se în discuție raportul dintre norma generală și norma specială.

Astfel, art. 374

1

din Codul de procedură civilă prevede că "înscrisurile cărora legea le recunoaște caracterul de titlu executoriu sunt puse în executare fără învestirea cu formulă executorie".

Totodată, potrivit art. 30 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 51/1995, republicată, astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 255/2004, "învestirea cu formulă executorie este de competența judecătoriei în a cărei rază teritorială se află sediul profesional al avocatului".

Rezultă că, pentru a fi pus în executare silită, contractul de asistență juridică trebuie să fie învestit cu formulă executorie, câtă vreme este stabilită instanța competentă în acest scop.

Prevederile art. 30 alin. (3) din Legea nr. 51/1995 se impun în virtutea raportului dintre norma generală și norma specială, potrivit principiului

specialia generalibus derogant

.

Altfel spus, ori de câte ori pentru o anumită materie există o reglementare specială, aceasta se aplică în locul reglementării generale.

Norma specială se va aplica în mod prioritar față de cea cu caracter general ori de câte ori se găsește în fața unui caz care intră în prevederile sale, chiar dacă norma generală este mai nouă, deoarece aceasta din urmă nu poate, fără o dispoziție expresă a legiuitorului, să afecteze norma specială.

Așadar, deși potrivit legii contractul de asistență juridică este titlu executoriu, punerea sa în executare este condiționată de învestirea cu formulă executorie în instanță.

În consecință, în temeiul dispozițiilor

art. 25

lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 329 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii în sensul că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 30 alin. (3) teza I din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, astfel cum au fost modificate și completate prin Legea nr. 255/2004, se stabilește că au caracter de titlu executoriu și contractele de asistență juridică încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 255/2004.

De asemenea, în interpretarea și aplicarea unitară a prevederilor art. 30 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 51/1995, republicată, astfel cum au fost modificate și completate prin Legea nr. 255/2004 raportat la prevederile art. 374

1

din Codul de procedură civilă, se stabilește că deși contractele de asistență juridică au caracter de titlu executoriu conferit prin lege, pot fi puse în executare silită numai dacă au fost învestite cu formulă executorie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

în numele legii

DECID:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor

art. 30

alin. (3) teza I din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, se stabilește că au caracter de titlu executoriu și contractele de asistență juridică încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 255/2004 privind modificarea și completarea Legii nr. 51/1995.

În interpretarea și aplicarea unitară a prevederilor art. 30 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 51/1995, republicată, raportat la

art. 374

1

din Codul de procedură civilă, se stabilește că deși contractele de asistență juridică au caracter de titlu executoriu conferit prin lege, pot fi puse în executare silită numai dacă au fost învestite cu formulă executorie.

Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 noiembrie 2009.

PREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE,

LIDIA BĂRBULESCU

Prim-magistrat-asistent,

Adriana Daniela White