ÎCCJ, decizie (scj.ro #54183)

HOTĂRÂRE

16.11.2009

CAMERĂ

other

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, decizie (scj.ro #54183) (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

- SECȚIILE UNITE -

D E C I Z I A nr. 33 Dosar nr. 20/2009

Ședința de la 16 noiembrie 2009

Sub președinția,

Doamnei judecător Lidia Bărbulescu, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție,

Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în conformitate cu dispozițiile art. 25 lit. „a” din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și sesizarea Colegiului de conducere al Curții de Apel Craiova în legătură cu aplicarea, începând cu data de 1 ianuarie 2007 a dispozițiilor art.40 din Contractul colectiv de muncă nr.2895/21 din 29 decembrie 2006 unic la nivel național pe anii 2007 – 2010, la stabilirea drepturilor salariale cuvenite personalului din învățământul preuniversitar precum și data de la care coeficienții de multiplicare utilizați pentru calculul drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar se majorează la valoarea prevăzută de Legea nr.220/2007 pentru aprobarea O.G nr.11/2007.

Secțiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozițiilor art.34 din Legea nr.304/2004, republicată, fiind prezenți 69 de judecători din 105 aflați în funcție.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de procuror Antoaneta Florea – procuror șef al Biroului de reprezentare din cadrul Secției Judiciare – Serviciul Judiciar Civil.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili că: dispozițiile art.40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 – 2010, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr.2895 din 29 decembrie 2006 nu sunt aplicabile la stabilirea drepturilor salariale cuvenite personalului din învățământul preuniversitar începând cu data de 11 ianuarie 2007, iar coeficienții de multiplicare utilizați pentru calculul drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar se majorează la valoarea prevăzută de Legea nr.220/2007 pentru aprobarea O.G nr.11/2007 de la data intrării în vigoare a legii de aprobare, determinată potrivit dispozițiilor art.78 din Constituție, respectiv 20 iulie 2007.

SECȚIILE UNITE,

Deliberând asupra recursului în interesul legii și sesizării Colegiului de conducere al Curții de Apel Craiova, constată următoarele:

Prin recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a apreciat că instanțele de judecată nu au un punct de vedere unitar cu privire la următoarele probleme de drept:

1) Aplicarea, începând cu data de 1 ianuarie 2007, a dispozițiilor art. 40 din Contractul colectiv de muncă nr. 2895/21 din 29 decembrie 2006 unic la nivel național pe anii 2007 – 2010, la stabilirea drepturilor salariale cuvenite personalului din învățământul preuniversitar;

2) Data de la care coeficienții de multiplicare utilizați pentru calculul drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar se majorează la valoarea prevăzută de Legea nr. 220/2007 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.11/2007privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învățământ, salarizat potrivit Legii nr.128/1997.

Astfel, cu privire la prima chestiune de drept, s-a arătat că unele instanțe de judecată au considerat că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, drepturile salariale pentru personalul din învățământ se stabilesc prin raportare la salariul minim brut negociat prevăzut de art. 40 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007 – 2010.

Alte instanțe de judecată, fără a nega incidența dispozițiilor art. 3 alin. 1 lit. a și art. 101 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 – 2010, au considerat că acestea trebuie interpretate prin corelare cu dispozițiile art. 3 alin. 2 din același contract și cu art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată, care înlătură în mod expres de la negociere clauzele referitoare la drepturile salariaților din instituțiile bugetare, a căror acordare și al căror cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.

În privința celei de-a doua probleme, s-a arătat că unele instanțe de judecată au considerat că, la stabilirea drepturilor salariale cuvenite personalului didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar, coeficienții de multiplicare prevăzuți de Ordonanța Guvernului nr. 11/2007, astfel cum au fost modificați prin Legea nr. 220/2007, urmează să se aplice începând cu data de 1 ianuarie 2007.

Alte instanțe au considerat, însă, că noii coeficienți de multiplicare prevăzuți de Ordonanța Guvernului nr. 11/2007, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 220/2007, urmează să se aplice de la data intrării în vigoare a legii de aprobare, determinată potrivit art. 78 din Constituție, respectiv 20 iulie 2007.

Cu referire la primul aspect, soluția propusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este în sensul că dispozițiile art. 40 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 – 2010 referitoare la salariul minim brut negociat nu sunt aplicabile și personalului din învățământul preuniversitar în ceea ce privește drepturile salariale, pentru următoarele motive:

- dispozițiile legale enunțate în sprijinul primei orientări jurisprudențiale intră în contradicție cu dispozițiile art. 8 alin. 1 și art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, potrivit cărora clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele și în condițiile prevăzute de această lege; contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, însă prin aceste contracte nu se pot negocia clauzele referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.

- prevederile art. 157 alin. 2 din Codul muncii coroborate cu art. 7 alin. 3 din Legea nr. 84/1995 și art. 4 alin. 1-4 din Legea nr. 128/1997, potrivit cărora sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative, iar salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar se compune din salariul de bază stabilit conform legii și o parte variabilă și numai drepturile salariale suplimentare al căror cuantum este stabilit de lege între limite maxime și minime se negociază în limitele legii.

S-a concluzionat că prin norme imperative este exclusă posibilitatea negocierii prin acorduri individuale sau colective de muncă, a cuantumului salariului de bază care constituie elementul principal și fix al salariului personalului didactic și didactic auxiliar, negocierea fiind permisă numai în privința celorlalte elemente salariale, accesorii ale salariului de bază, respectiv, drepturi salariale suplimentare, adaosuri sau sporuri, alte drepturi cu caracter social sau alte facilități și că valoarea coeficientului de multiplicare 1.00, se stabilește anual printr-o hotărâre a Guvernului, în limita fondurilor bugetare alocate pentru cheltuielile salariale.

Soluția propusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la cel de-al doilea aspect este în sensul că noii coeficienți de multiplicare prevăzuți de Ordonanța Guvernului nr. 11/2007, astfel cum au fost modificați prin Legea nr. 220/2007, urmează să se aplice de la data intrării în vigoare a legii de aprobare, respectiv la data de 20 iulie 2007.

În sprijinul acestui punct de vedere, procurorul general a expus, în esență, următoarele argumente:

Prin dispozițiile O.G nr.11 din 31 ianuarie 2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda din anul 2007 pentru personalul didactic din învățământ, salarizat potrivit Legii nr.128/1997, s-a prevăzut pentru anul 2007 o majorare a salariului de bază, prin modificarea valorii coeficientului de multiplicare 1,000.

Noii coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexa 2 din O.G nr.11/2007, astfel cum au fost majorați prin Legea nr.220/2007, se aplică de la data intrării în vigoare a legii de aprobare, conform dispozițiilor art.78 din Constituție, adică în 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial, întrucât în cuprinsul său nu a fost prevăzută o altă dată de intrare în vigoare, fiind lipsit de relevanță juridică faptul că prin legea de aprobare nu a fost modificat și conținutul dispozițiilor art.9 din O.G nr.11/2007, care indică data de la care urmau să se aplice, în anul 2007, creșterile salariale pentru personalul din învățământ.

Soluția este în concordanță cu prevederile art.1 din Codul civil și art.15 alin.2 din Constituția României care consacră principiul neretroactivității legii și corespunde mecanismului de operare a instituției delegării legislative consacrat prin art.115 din legea fundamentală, O.G nr.11/2007 fiind emisă în baza legii de abilitare nr.502/2006, producându-și efectele juridice în perioada cuprinsă între data intrării sale în vigoare și data modificării prin legea de aprobare nr.220/2007 (perioada ianuarie – iulie 2007).

Jurisprudența Curții Constituționale, reflectată prin deciziile nr.1289 din 2 decembrie 2008, nr.886 din 29 decembrie 2008 și 653 din 30 aprilie 2009, a statuat că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nu face altceva decât să reglementeze modul de acțiune în timp ulterior intrării sale în vigoare, iar scopul articolului unic (pct.2 anexa 2 din Legea nr.220/2007), a fost acela de a stabili, pentru viitor, coeficienții de multiplicare pentru calcularea salariilor personalului didactic pentru învățământul preuniversitar.

În temeiul dispozițiilor art. 329 din Codul de procedură civilă și ale art. 23 alin. 2 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, Colegiul de conducere al Curții de Apel Craiova a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri care să asigure unificarea practicii în legătură cu problema stabilirii datei de la care au intrat în vigoare dispozițiile Legii nr. 220/2007 privind modificarea coeficienților de multiplicare pentru stabilirea salariilor personalului didactic.

Această sesizare a fost avută în vedere de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu ocazia formulării recursului în interesul legii.

În legătură cu chestiunile de drept în discuție, cu privire la care s-a considerat că instanțele au dat o interpretare diferită dispozițiilor legale aplicabile, se constată următoarele:

Scopul recursului în interesul legii, astfel cum rezultă din prevederile art. 329 alin. 1 din Codul de procedură civilă, este acela de „a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României” în urma sesizării unor chestiuni de drept care au primit o soluționare diferită din partea instanțelor judecătorești.

Or, prima problemă în legătură cu care se cere pronunțarea unei decizii care să asigure o interpretare și aplicare unitară nu vizează dispoziții ale legii, ci ale Contractului colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 – 2010, ceea ce este în afara textului sus-menționat din care rezultă, fără echivoc, faptul că recursul în interesul legii se poate declara numai ca urmare a greșitei interpretări și aplicări a legii de către unele instanțe judecătorești.

În legătură cu data de la care coeficienții de multiplicare utilizați pentru calculul drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar se majorează la valoarea prevăzută de Legea nr. 220/2007 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 11/2007, aspect ce formează obiectul atât al recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cât și al sesizării Colegiului de conducere al Curții de Apel Craiova, se constată că se pune în discuție o chestiune a cărei interpretare nu prezintă nicio dificultate.

Este de principiu că dispozițiile modificatoare, cuprinse în legea de aprobare a ordonanței își produc efectele de la data intrării lor în vigoare, iar nu retroactiv.

Momentul intrării în vigoare a legii este determinat după regulile prevăzute de art. 78 din Constituția României, adică la 3 zile de la data publicării sale în Monitorul Oficial, întrucât în cuprinsul său nu a fost prevăzută o altă dată de intrare în vigoare, această soluție fiind în deplină concordanță cu principiul neretroactivității legii, consacrat prin art. 15 alin. 2 din Constituție și art. 1 din Codul civil.

În consecință, urmează ca recursul în interesul legii, precum și sesizarea Colegiului de conducere al Curții de Apel Craiova să fie respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D

Resping recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și sesizarea Colegiului de conducere al Curții de Apel Craiova cu privire la aplicarea, începând cu data de 1 ianuarie 2007, a dispozițiilor art.40 din Contractul colectiv de muncă nr.2895/21 din 29 decembrie 2006 unic la nivel național pe anii 2007-2010, la stabilirea drepturilor salariale cuvenite personalului din învățământul preuniversitar, precum și la data de la care coeficienții de multiplicare utilizați pentru calculul drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar se majorează la valoarea prevăzută de Legea nr.220/2007 pentru aprobarea O.G nr.11/2007.

Pronunțată, în ședință publică, azi 16 noiembrie 2009.