AFFAIRE MIKULIĆ CONTRE CROATIE

Rezoluția ResDH(2006) 69 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului împotriva Croației (întrebarea nr. 53176/99, Hotărârea din 7 februarie 2002, definitivă la 4 septembrie 2002) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Având în vedere hotărârea definitivă menționată anterior, transmisă de Curte Comitetului la 4 septembrie 2002; reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în această cauză se referă la : dreptul recurentei de a-și respecta viața privată din cauza ineficienței acțiunii în căutare de paternitate pe care a inițiat-o, a duratei excesive a acestei proceduri și a lipsei unei căi de atac efective în această privință (a se vedea detaliile în limba engleză) ; După ce a invitat guvernul din statul membru în cauză să informeze în legătură cu măsurile luate în urma hotărârii Curții, având în vedere obligația pe care o are Croația de a se conforma în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenția care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât i-a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, în plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor astfel de încălcări; după examinarea măsurilor luate de statul membru care a formulat plângerea în acest scop, ale căror detalii figurează în anexa DECLARIE în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE în Acest caz se referă la ineficiența acțiunii de căutare a paternității inițiate în 1997 de recurentă, născută în 1996, și de mama sa. Curtea Europeană a considerat că un sistem, cum ar fi cel al Croației, care nu prevedea niciun mijloc de a constrânge tatăl pretins să respecte ordinele Tribunalului prin care i se solicită să se supună unor teste ADN, nu poate fi considerat compatibil cu obligațiile care decurg din art. 8 din convenție decât dacă oferă alte mijloace care să permită unei autorități independente să soluționeze problema paternității pe termen scurt (încălcarea articolului 8). În cazul în care Curtea Europeană și-a pronunțat hotărârea, procedura era pendinte în fața Curții de Apel a lui Zagreb și durase aproximativ 5 ani, perioada aflată sub jurisdicția Curții fiind de aproximativ 4 ani și 2 luni (încălcarea articolului 6§1). recurenta nu a dispus nicio acțiune efectivă pentru a denunța durata procedurii (încălcarea articolului 13). Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Daune morale proaspete și cheltuieli de judecată Total 000 € 000 € Plata la 11 octombrie 2002 b) Măsuri individuale Procedura internă a cărei durată excesivă a fost pusă în discuție în hotărârea Curții Europene de Justiție a Uniunii Europene a fost încheiată printr-o hotărâre pronunțată la 19 noiembrie 2001 și a devenit definitivă la 26 februarie 2002. Prejudiciul suferit de reclamantă ca urmare a încălcărilor constatate a fost compensat de Curtea Europeană în cadrul satisfacției echitabile. Măsuri generale Măsuri legislative ca răspuns la constatarea încălcării articolului 8 de către Curtea Europeană la 14 iulie 2003 Parlamentul croat a adoptat o nouă lege privind familia. art. 292 prevede că instanțele pot dispune examinări medicale care să permită stabilirea paternității sau a maternității. Aceste examinări trebuie efectuate în termen de maximum trei luni de la ordonanța instanței. În cazul în care persoana vizată refuză să se supună sau nu se prezintă la convocări, instanța va lua o decizie ținând seama de acest fapt [art. 292 alineatul (6) ]. În ceea ce privește această ultimă dispoziție, delegația croată a furnizat exemple de jurisprudență internă anterioară adoptării noii legi privind familia pentru a demonstra că, potrivit unei practici constante a instanțelor chiar înainte de această clarificare legislativă, necompararea unei persoane la un examen medical în vederea stabilirii paternității sale a fost considerată drept o dovadă în favoarea părții adverse (deciziile Curții Supreme nr. Rev-1422/1994-2 din 26/05/1994, Rev-1275/1996-2 din 10/07/1996, Rev-1422/2002-2 din 22/01/2003 și Rev-303/2003-2 din 16/12/2003). Principala contribuție a noii legi constă în reglementarea directă a consecințelor unui astfel de refuz de a coopera și în stabilirea termenului maxim în care acest tip de probe poate fi administrat. Astfel, autoritățile consideră că noua procedură constituie un mijloc suficient și adecvat pentru stabilirea rapidă a paternității unei persoane atunci când presupusul tată refuză să coopereze în cadrul procedurii. Horvat (hotărârea din 26 iulie 2001, Rezoluția finală ResDH(2005)60) legea constituțională privind Curtea Constituțională din 1999 a fost modificată. Noul articol 63, în vigoare de la 15 martie 2002, se citește astfel. Curtea Constituțională trebuie să examineze o acțiune constituțională chiar înainte ca toate acțiunile să fi fost epuizate în cazurile în care o instanță competentă nu a luat o hotărâre într-un termen rezonabil cu privire la drepturile și obligațiile unei persoane sau la justificarea unei acuzații în materie penală îndreptată împotriva acesteia (...) În cazul în care Curtea Constituțională reține acțiunea constituțională (...) prevăzută la alin. (1) din prezentul articol, aceasta stabilește termenul în care o instanță competentă trebuie să se pronunțe asupra fondului cauzei (...) În decizia pronunțată în temeiul alineatului (2) din prezentul articol, Curtea Constituțională stabilește cuantumul corespunzător al despăgubirii care trebuie acordată pentru încălcarea drepturilor constituționale constatate (...) Valoarea despăgubirii trebuie plătită din bugetul de stat în termen de trei luni de la data la care partea a depus o cerere de plată. Curtea Europeană a constatat în numeroase ocazii că această nouă dispoziție constituie o acțiune efectivă în ceea ce privește durata excesivă a procedurilor judiciare (a se vedea Hotărârea Radoš și alții împotriva Croației (07/11/2002) și deciziile privind admisibilitatea în cauzele Slaviček (Decizia 04/07/2002), Nogolica (Decizia 05/09/2002), Plaftak și altele (Decizia din 03/10/2002), Jeftić (Decizia din 03/10/2002) și Sachini (Decizia din 11/10/2002)). Eficacitatea acestei noi acțiuni a fost confirmată ulterior de jurisprudența Curții Constituționale și în special prin efectul direct acordat hotărârilor Curții Europene în interpretarea dreptului croat (a se vedea mai jos). În cele din urmă, trebuie menționat că, de la modificările la Legea privind instanțele, intrate în vigoare la 29 În decembrie 2005, Curtea Constituțională nu mai este competentă, în primă instanță, să examineze acțiunile împotriva duratei excesive a procedurilor judiciare; într-adevăr, instanțele superioare instanțelor care tratează cazul pe fond au acum o astfel de competență. Deciziile lor pot fi contestate în fața Curții Supreme și deciziile acesteia - în fața Curții Constituționale. Efectul direct al Convenției și al hotărârilor Curții Europene în dreptul croat În conformitate cu art. 140 din Constituția croată, Convenția europeană a drepturilor omului, ratificată de Croația la 17 octombrie 1997, face parte din ordinea juridică internă, iar dispozițiile acesteia au prioritate față de standardele interne. Au fost prezentate mai multe exemple de hotărâri judecătorești interne pentru a demonstra dezvoltarea efectului direct al Convenției și al jurisprudenței Curții Europene pe plan intern, în special în domeniul dreptului la un proces echitabil (deciziile Curții Constituționale nr. U-III-727/1997 din 10/01/2000, U-I-745/1999 din 08/11/2000 și U-IIIA-829/2002 din 24/03/2004). Guvernul încurajează alte instanțe și autorități să consolideze în continuare efectul direct al hotărârilor Curții Europene pentru a contribui în mod eficient la prevenirea noilor încălcări ale Convenției. În acest scop, hotărârea Curții Europene a fost tradusă și publicată pe site-ul Ministerului Justiției (www.pravosudje.hr) și în Cartea școlii de drept de la Zagreb, nr. 2/2003. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 20 decembrie 2006 cu ocazia celei de-a 982-a ședințe a Delegaților miniștrilor

Résolution ResDH(2006)69

[1]

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme

Mikulić contre Croatie

(Requête n° 53176/99, arrêt du 7 février 2002, définitif le 4 septembre 2002)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention pour la sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité contrôle l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des Droits de l’Homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu l’arrêt définitif mentionné ci-dessus, transmis par la Cour au Comité le 4 septembre 2002 ;

Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans cette affaire concernent

: l’atteinte au droit de la requérante au respect de sa vie privée en raison de l'inefficacité de l'action en recherche de paternité qu’elle a engagée, à la durée excessive de cette procédure et à l’absence de recours effectif à cet égard (voir détails dans l’Annexe) ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises suite à l’arrêt de la Cour, eu égard à l’obligation qu’a la Croatie de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé à la partie requérante, la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe),

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;

Ayant examiné les mesures prises par l’Etat défendeur

à cet effet, dont les détails figurent en Annexe

;

DECLARE

qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution ResDH(2006)69

Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire

Mikulić contre la Croatie

Résumé introductif de l’affaire

Cette affaire concerne l'inefficacité de l'action en recherche de paternité engagée en 1997 par la requérante, née en 1996, et sa mère. La Cour européenne a estimé qu'un système, tel que celui de la Croatie, qui ne prévoyait pas de moyen de contraindre le père allégué à se conformer aux ordonnances du tribunal lui intimant de se soumettre à des tests ADN, ne pouvait être jugé compatible avec les obligations découlant de l'article 8 de la Convention que s'il offrait d'autres moyens permettant à une autorité indépendante de trancher la question de la paternité à bref délai (violation de l'article 8).

Lorsque la Cour européenne a rendu son arrêt, la procédure était pendante devant la Cour d'appel de Zagreb et avait duré environ 5 ans, la période relevant de la juridiction de la Cour étant d'environ 4 ans et 2 mois (violation de l'article 6§1). La requérante n'a disposé d'aucun recours effectif pour dénoncer la durée de la procédure (violation de l'article 13).

Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles

a)

Détails de la satisfaction équitable

Dommage matériel

Dommage moral

Frais et dépens

Total

-

7

000 €

-

7

000 €

Payé le 11 octobre 2002

b) Mesures individuelles

La procédure interne dont la durée excessive a été mise en cause dans l’arrêt de la Cour européenne s’est achevée par une décision, rendue le 19 novembre 2001 et devenue définitive le 26 février 2002. La paternité du défendeur a été établie et une pension alimentaire a été allouée à la requérante. Le préjudice subi par la requérante à la suite des violations constatées, a été indemnisé par la Cour européenne dans le cadre de la satisfaction équitable.

Mesures générales

Mesures législatives en réponse au constat de violation de l’article 8 par la Cour européenne

Le 14 juillet 2003 le Parlement croate a adopté une nouvelle loi sur la famille. L'article 292 prévoit que les tribunaux peuvent ordonner des examens médicaux permettant de déterminer la paternité ou la maternité. Ces examens doivent être effectués dans un délai maximal de trois mois après l'ordonnance du tribunal. Dans les cas où la personne concernée refuse de s'y soumettre ou ne se présente pas aux convocations, le tribunal prendra sa décision en tenant compte de ce fait (article 292§6).

Concernant cette dernière disposition la délégation croate a fourni des exemples de jurisprudence interne antérieure à l'adoption de la nouvelle loi sur la famille pour démontrer que, d'après une pratique constante des tribunaux avant même cette précision législative, la non-comparution d'une personne à un examen médical en vue de l'établissement de sa paternité était considérée comme une preuve en faveur de la partie adverse (décisions de la Cour suprême n° Rev-1422/1994-2 du 26/05/1994, Rev-1275/1996-2 du 10/07/1996, Rev-1422/2002-2 du 22/01/2003 et Rev-303/2003-2 du 16/12/2003).

La majeure contribution de la nouvelle loi consiste à régir directement les conséquences d'un tel refus de coopérer et à fixer le délai maximal dans lequel ce type de preuves peut être administré. Ainsi, les autorités estiment que la nouvelle procédure constitue un moyen suffisant et adéquat permettant d'établir rapidement la paternité d'une personne lorsque le père présumé refuse de coopérer à la procédure.

Recours effectif contre la durée excessive de procédures judiciaires

A la suite de l'arrêt de la Cour européenne dans l'affaire

Horvat (arrêt du 26 juillet 2001, Résolution finale ResDH(2005)60) la loi constitutionnelle sur la Cour constitutionnelle

de 1999 a été modifiée. Le nouvel article

63, en vigueur depuis le 15 mars 2002, se lit ainsi

:

«

1.

La Cour constitutionnelle doit examiner un recours constitutionnel avant même que tous les recours n'aient été épuisés dans les cas où un tribunal compétent n'a pas statué dans un délai raisonnable sur les droits et obligations d'une personne ou sur le bien-fondé d'une accusation en matière pénale dirigée contre elle (...)

2.

Si la Cour constitutionnelle retient le recours constitutionnel (...) prévu par la paragraphe 1 du présent article, elle fixe le délai dans lequel un tribunal compétent doit statuer sur le fond de l'affaire (...)

3.

Dans la décision rendue en vertu du paragraphe 2 du présent article, la Cour constitutionnelle fixe le montant adéquat de la réparation à accorder pour la violation des droits constitutionnels constatée (...) Le montant de la réparation doit être payé sur le budget de l'Etat dans un délai de trois mois à compter de la date à laquelle la partie a présenté une demande en vue du versement.

»

La Cour européenne a constaté à des nombreuses occasions que cette nouvelle disposition constituait un recours effectif en ce qui concerne la durée excessive de procédures judiciaires (voir l'arrêt Radoš et autres contre la Croatie (07/11/2002) et les décisions sur la recevabilité dans les affaires Slaviček (décision du 04/07/2002), Nogolica (décision du 05/09/2002), Plaftak et autres (décision du 03/10/2002), Jeftić (décision du 03/10/2002) et Sahini (décision du 11/10/2002)). L'efficacité de ce nouveau recours a été confirmée par la suite par la jurisprudence de la Cour constitutionnelle et en particulier à travers l'effet direct accordé aux arrêts de la Cour européenne dans l'interprétation du droit croate (voir ci-dessous).

Enfin, il convient de noter que depuis des amendements à la loi sur les tribunaux, entrés en vigueur le 29

décembre 2005, la Cour constitutionnelle n'est plus compétente, en première instance, pour examiner des recours contre la durée excessive des procédures judiciaires. En effet, ce sont les juridictions supérieures aux tribunaux qui traitent l'affaire sur le fond qui ont désormais une telle compétence. Leurs décisions peuvent être contestées devant la Cour suprême et les décisions de cette dernière - devant la Cour constitutionnelle.

Effet direct de la Convention et des arrêts de la Cour européenne en droit croate

Selon l'article 140 de la Constitution croate, la Convention européenne des Droits de l'Homme, ratifiée par la Croatie le 17 octobre 1997, fait partie de l'ordre juridique interne et ses dispositions ont la priorité sur les normes internes. Plusieurs exemples de décisions judiciaires internes ont été présentés pour démontrer le développement de l'effet direct de la Convention et de la jurisprudence de la Cour européenne au plan interne et en particulier dans le domaine du droit à un procès équitable (décisions de la Cour constitutionnelle n° U-III-727/1997 du 10/01/2000, U-I-745/1999 du 08/11/2000 et U-IIIA-829/2002 du 24/03/2004).

Le gouvernement encourage d'autres juridictions et autorités de renforcer davantage l'effet direct des arrêts de la Cour européenne afin de contribuer efficacement à la prévention de nouvelles violations de la Convention.

A cette fin, l'arrêt de la Cour européenne a été traduit et publié sur le site Internet du Ministère de la justice (www.pravosudje.hr) et dans le Recueil de l'Ecole de droit de Zagreb, n° 2/2003.

[1]

Adoptée par le Comité des

Ministres le 20 décembre 2006 lors de la

982e réunion des Délégués des Ministres