CASE OF BORISOVA v. BULGARIA

RESPONDENT

BGR

HOTĂRÂRE

21.12.2006

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Article 6+6 - Right to a fair trial (Article 6 - Criminal proceedings;Article 6-1 - Fair hearing) (Article 6 - Right to a fair trial;Article 6-3 - Rights of defence;Article 6-3-a - Information on nature and cause of accusation;Prompt information;Article 6-3-b - Adequate facilities;Adequate time;Preparation of defence;Article 6-3-d - Examination of witnesses;Same conditions);Non-pecuniary damage - award (Article 41 - Non-pecuniary damage;Just satisfaction)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF BORISOVA v. BULGARIA (CtEDO, 2006)

HUDOC · oficial

În dimineața 8 septembrie 1999, reclamantul, care era șomer atunci, a mers la Biroul de Ocupare a Ocupației pentru a căuta noi oferte de locuri de muncă. Un număr considerabil de persoane, în principal femei de origine romă, s-au adunat deja acolo și așteptau să intre în Biroul de Ocupare a Ocupației. La ora 11.15 a.m. parte a grupului de persoane a izbucnit în Biroul de Ocupare a Ocuparei. Un ofițer de poliție, care a fost acolo pentru a impune ordinea publică, a reușit să-i forțeze înapoi afară. În timp ce ofițerul de poliție a ieșit din clădire el a fost împins de mai multe femei, care nu a inclus reclamantul. Una dintre acele femei a indicat ofițerului de poliție că reclamantul, încă în spatele coadăi, le-a împins. Ofițerul de poliție a abordat reclamantul și a cerut să vadă documentele ei de identitate. Ea a refuzat și după un schimb verbal scurt și nepolitic ofițer de poliție a instruit să-l însoțească la secția de poliție pentru a efectua un control de identitate. În conformitate cu declarațiile date mai târziu de doi ofițeri de poliție în fața Curții de District, reclamantul a lovit ofițerul de poliție în fața ei și s-a aruncat la sol strigând. Un alt ofițer de poliție a venit apoi și l-a asistat pe primul ofițer de poliție în îndepărtarea reclamantului din coadă și a escortat-o la secția de poliție. Era ora 11.30. La secția de poliție, reclamantul a fost plasat într-o celulă. Ea nu a fost autorizată să folosească un telefon pentru a contacta o rudă sau un avocat. 10. Aproximativ două ore mai târziu, reclamantul a fost scos din celulă și plasat într-o mașină de poliție împreună cu cei doi ofițeri de poliție care au arestat-o. Toți au fost duși la Curtea de District Pazardzhik unde au sosit la 14.40 p.m. 11. La scurt timp înainte de începerea audierii, reclamantul a fost solicitat să semneze o evaluare a unui act de hooliganism minor (акт δа констатиране на дрено рулиפанство: „evaluarea”). Reclamantul a susținut, pe care guvernul a contestat-o, că nu a avut timp să revizuiască documentul. Reclamantul a susținut, pe care Guvernul nu a contestat în mod expres, că nu a primit o copie a evaluării semnate. 12. Audierea a început la ora 15:00. Reclamantul s-a reprezentat în fața Curții de District Pazardzhik. Ea a fost acuzată de infracțiune administrativă a hooliganismului minor. 13. Audierea a început cu evaluarea fiind citită în instanță. S-a afirmat că reclamantul (1) a creat o tulburare în fața Biroului de Ocupare a Ocupației prin împingerea celorlalte femei în coadă; (2) a acționat în mod disrupt în răspunsul la instrucțiunile ofițerului de poliție și a respins arestarea; și (3) a lovit unul dintre ofițerii de poliție în față. Când reclamantul a fost întrebat dacă a fost conștientă de evaluarea ea a răspuns după cum urmează: „Sunt conștient de aceasta, de fapt nu sunt conștient de evaluarea [un act de hooliganism minor]. Acum că l-ai citit totuși, am înțeles despre ce toate acestea sunt, dar nu este adevărat, am martori.” 14. Curtea a continuat să interogheze reclamantul, cei doi ofițeri de poliție care au arestat-o și un oficial de la Biroul de Ocupare. 15. Reclamantul a respins acuzațiile împotriva ei. Ea a afirmat că ofițerii de poliție au târât-o la secția de poliție și au lovit-o în mod repetat înainte de a o plasa într-o celulă. De asemenea, ea a susținut că nu a lovit niciodată ofițerul de poliție, dar că s-a rănit pe un copac în timpul arestării. În mai multe ocazii în timpul audierii reclamantul a susținut că ea ar putea convoca martori care ar fi confirmat versiunea ei de evenimente. De asemenea, ea a declarat că nu a putut chema martori pentru audierea deoarece ea nu era conștientă unde o lua ofițerii de poliție atunci când au pus-o în mașină de poliție pentru a o duce la instanță. 16. Ambii ofițeri de poliție a mărturisit că reclamantul a acționat disruptiv și a lovit unul dintre ei. 17. Oficialul Oficiului de Ocupare a mărturisit că i-a văzut pe reclamant ridicarea mâinii, dar nu a văzut-o pălmuiește de fapt ofițerul de poliție. 18. Audierea s-a încheiat la ora 15.20.19. După o scurtă sesiune în camera de deliberări, Curtea de District Pazardzhik și-a pronunțat verdictul. Acesta a constatat că reclamantul este vinovat de hooliganismul minor și a impus o sancțiune administrativă de cinci zile de detenție la secția de poliție Pazardzhik, cu efect la ora 11.30 la 8 septembrie 1999. Curtea a creditat pe deplin mărturiile ofițerilor de poliție și a oficialului de la Biroul de Ocupare a Ocupației, în timp ce a refuzat să accepte cea a reclamantului, pentru că ea a făcut declarațiile în „contextul apărării sale”. Hotărârea nu a fost supusă apelului și a intrat în vigoare imediat. 20. Reclamantul a fost apoi dus înapoi la secția de poliție Pazardzhik, unde a îndeplinit condamnarea. 21. Decretul privind combaterea hooliganismului minor („Decretul”) a fost adoptat în 1963. Prevede o procedură accelerată pentru a aduce în instanță infracțiuni minore de hooliganism pedepsite cu o sancțiune administrativă de până la 15 zile de detenție la o secție de poliție sau cu o amendă de între 10 și 200 lev bulgare (aproximativ între 5,13 și 102 euro: secțiunea 1). Nu este clar dacă Legea privind infracțiunile administrative și pedepsele, care stabilește principiile generale de procedură, se aplică procedurii în temeiul decretului (a se vedea două decizii contradictorii cu privire la această emisiune: Procedura accelerată în temeiul decretului prevede că o „evaluare a unui act de hooliganism minor” este pregătită de poliția sau de autoritățile municipale competente. Documentul este apoi prezentat acuzatului pentru semnătură care are dreptul de a face orice rezervare pe care o consideră potrivită (secțiunea 2). 23. În cazul în care procedurile judiciare vor fi inițiate împotriva acuzatului, evaluarea, împreună cu datele obținute, va fi depusă imediat la Curtea de District sau cel târziu în 24 de ore (secțiunea 3). La rândul său, un judecător al Curții de District, stând singur, deține o audiere în prezența acuzatului și examinează cazul într-o nouă 24 de ore (secțiunea 4 și 5). 24. Martorii sunt convocați la discreția judecătorului și acuzatul are dreptul de a fi reprezentat de avocat (secțiunea 5). 25. Hotărârea rezultată a judecătorului Curții de District nu este supusă recursului și va fi executată imediat (secțiunea 7). Înainte de modificările din 1998 la Legea privind infracțiunile administrative și pedeapsele, a fost posibilă depunerea unei cereri de revizuire a hotărârilor adoptate în temeiul decretului prin urmare a procedurii prevăzute în acest act ( În mod similar, nu a fost posibil să se depună un recurs de cassare în temeiul actului menționat mai sus (деделение nr. 9959 от 07.11.2003. δо адм. Nr. 9327/2003., I отд. на δд). 26. Hotărârea împotriva unui individ în temeiul decretului nu este considerată o condamnare penală și nu este înregistrată în dosarul său penal.

On the morning of 8 September 1999 the applicant, who was unemployed at the time, went to the Employment Office to look for new job offers. A considerable number of people, mainly women of Roma origin, had already gathered there and were waiting to enter the Employment Office. The applicant, also of Roma origin, lined up at the back of the queue that had formed in front of the building. 7. At around 11.15 a.m. part of the group of persons burst into the Employment Office. A police officer, who was there to enforce public order, managed to force them back outside. As the police officer was walking out of the building he was pushed by several women, who did not include the applicant. One of those women indicated to the police officer that the applicant, still at the back of the queue, had pushed them. 8. The police officer approached the applicant and requested to see her identity documents. She refused and after a short, impolite verbal exchange the police officer instructed her to accompany him to the police station so as to perform an identity check. The applicant did not comply and the police officer tried to handcuff her. In accordance with the statements later given by two police officers before the District Court, the applicant then slapped the police officer in the face and threw herself to the ground screaming. Another police officer then came over and assisted the first police officer in removing the applicant from the queue and escorted her to the police station. The time was 11.30 a.m. 9. At the police station, the applicant was placed in a cell. She was not allowed to use a phone to contact a next of kin or an attorney. 10. Approximately two hours later, the applicant was taken out of the cell and placed in a police car together with the two police officers who had arrested her. They were all taken to the Pazardzhik District Court where they arrived at 2.40 p.m. 11. Shortly before the start of the hearing the applicant was requested to sign an assessment of an act of minor hooliganism (акт за констатиране на дребно хулиганство : the “assessment”). The applicant alleged, which the Government challenged, that she did not have time to review the document. She signed the document without making any reservations. The applicant further alleged, which the Government did not expressly dispute, that she was not given a copy of the signed assessment. 12. The hearing began at 3 p.m. The applicant represented herself before the Pazardzhik District Court. She was charged with the administrative offence of minor hooliganism. 13. The hearing started with the assessment being read out in court. It was claimed that the applicant (1) had created a disturbance in front the Employment Office by pushing the other women in the queue; (2) had acted disruptively in response to the police officer's instructions and had resisted arrest; and (3) had slapped one of the police officer's in the face. When the applicant was asked whether she was aware of the assessment she responded as follows: “I am aware of it, actually I am not aware of the assessment of [an act of minor hooliganism]. Now that you read it out though, I understand what all of this is about, but it is not true, I have witnesses.” 14. The court proceeded to question the applicant, the two police officers who arrested her and an official from the Employment Office. 15. The applicant refuted the accusations against her. She claimed that the police officers had dragged her to the police station and had kicked her repeatedly before placing her in a cell. She also claimed that she had never hit the police officer, but that he had injured himself on a tree during the arrest. On several occasions during the hearing the applicant claimed that she could summon witnesses who would corroborate her version of events. She also stated that she was unable to call witnesses for the hearing as she was not aware where the police officers were taking her when they placed her in the police car to take her to court. 16. Both police officers testified that the applicant had acted disruptively and had hit one of them. 17. The official from the Employment Office testified that she had seen the applicant lifting her hand, but had not seen her actually slap the police officer. 18. The hearing ended at 3.20 p.m. 19. After a short session in camera for deliberations, the Pazardzhik District Court delivered its verdict. It found the applicant guilty of minor hooliganism and imposed an administrative sanction of five days' detention at the Pazardzhik police station effective as of 11.30 a.m. on 8 September 1999. The court fully credited the testimonies of the police officers and the official from the Employment Office while it refused to accept that of the applicant, because she had made the statements in “the context of her defence”. The judgment was not subject to appeal and entered into force immediately. 20. The applicant was then taken back to the Pazardzhik police station where she served her sentence. 21. The Decree on Combating Minor Hooliganism (the “Decree”) was adopted in 1963. It envisages an expedited procedure for bringing to court minor offences of hooliganism which are punishable with an administrative sanction of up to fifteen days' detention at a police station or a fine of between 10 to 200 Bulgarian levs (approximately between 5.13 to 102 euros: section 1). It is unclear whether the Administrative Offences and Punishments Act, which sets out general principles of procedure, is applicable to the proceedings under the Decree (see two contradictory decisions on that issue: Тълкувателно решение № 46 от 16. X. 1979 г. по н. д. № 36/79 г. на ОСНК and Определение № 9959 от 07.11.2003 г. по адм. д. № 9327/2003 г., I отд. на ВАС). 22. The expedited procedure under the Decree provides that an “assessment of an act of minor hooliganism” (акт за констатиране на дребно хулиганство) is prepared by the police or competent municipal authorities. The document is then presented to the accused for signature who has the right to make any reservations he or she deems fit (section 2). 23. If judicial proceedings are to be initiated against the accused, the assessment, together with the colleted data, is to be filed with the District Court immediately, or at the latest within twenty-four hours (section 3). In turn, a District Court judge, sitting alone, holds a hearing in the presence of the accused and examines the case within a further twenty-four hours (sections 4 and 5). 24. Witnesses are summoned at the discretion of the judge and the accused have the right to be represented by legal counsel (section 5). 25. The resulting judgment of the District Court judge is not subject to appeal and is to be executed immediately (section 7). Prior to the amendments of 1998 to the Administrative Offences and Punishments Act it was possible to file a petition for review of the judgments adopted under the Decree by following the procedure envisaged in the said act (Тълкувателно решение № 58 от 30.XII.1980 г., н.д. № 53/80 г., ОСНК). Following the amendments of 1998 that was no longer possible. Similarly it was not possible to file a cassation appeal under the above mentioned act (Определение № 9959 от 07.11.2003 г. по адм. д. № 9327/2003 г., I отд. на ВАС). 26. A judgment against an individual under the Decree is not considered a criminal conviction and is not entered into his criminal record.

§ Cauze similare