ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3684/2012

Asupra conflictului

negativ de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Contestatorul H.L., prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, a chemat în judecată intimații M.A.I. și

Casa de Pensii a M.A.I., solicitând instanței anularea deciziei de reclaculare a

pensiei emisă în baza Legii nr. 119/2010, menținerea pensiei stabilite anterior,

plata diferențelor de pensie cu dobândă legală aferentă.

Prin sentința

civilă nr. 1237 din 1 iunie 2011, Tribunalul Iași, secția civilă, a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând, în esență,

faptul că decizia contestată a fost emisă în baza Legii nr. 119/2010, iar potrivit

art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, cererile îndreptate împotriva altor

pârâți decât C.N.P.A.S. sau casele teritoriale de pensii se adresează instanței

de la domiciliul sau sediul pârâtului. Așa fiind, prima instanța învestită a reținut

că în cauză, având în vedere că, prezenta contestație este îndreptată împotriva

M.A.I. cu sediul în București, competența teritorială revine Tribunalului București,

secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Prin sentința

civilă nr. 3040 din 30 martie 2012, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte

de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Iași. A constatat ivit conflictul negativ de competență și

a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării

regulatorului de competență.

Pentru a pronunța

astfel, Tribunalul București, a reținut în esență că, litigiul nu este de competența

sa, întrucât prevederile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul

unitar de pensii publice, act normativ în vigoare la data sesizării Tribunalului

Iași, reglementează din punct de vedere teritorial competența de soluționare a cererilor

îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor

de pensii sectoriale, aceasta aparținând instanței în a cărei rază teritorială se

află domiciliul sau reședința reclamantului.

S-a apreciat că

pentru stabilirea competenței teritoriale prezintă interes legea de procedură în

vigoare la momentul sesizării instanței, aceasta fiind legea nouă, respectiv Legea

nr. 263/2010, care a modificat norma de competență reglementată prin art. 156 din

Legea nr. 19/2000, lege care de altfel a fost abrogată odată cu intrarea în vigoare

a Legii nr. 263/2010.

În consecință,

Tribunalul București, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Iași în circumscripția căruia se află domiciliul contestatorului, motiv

pentru care a fost admisă excepția necompetenței teritoriale.

Înalta Curte,

constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe,

care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul

dispozițiilor art. 22 (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență,

stabilind în favoarea Tribunalului Iași competența de soluționare a cauzei, pentru

următoarele considerente:

Cauza dedusă judecații

este un litigiu de asigurări sociale, contestatorul H.L. învestind instanța cu o

cerere prin care solicită anularea deciziei din data de 27 decembrie 2010, privind

recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010.

Este de necontestat

că decizia de recalcularea a cărei anulare se solicită a fost emisă la data de 27

decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010. Cererea de anulare a fost formulată la

data de 7 martie 2011, în contradictoriu cu M.A.I., Casa de Pensii a M.A.I., depusă

la instanța de la domiciliul reclamantului pensionar, după intrarea în vigoare a

Legii nr. 263/2010.

Dispozițiile

art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 au abrogat expres Legea nr. 19/2000, Ia

care făceau trimitere prevederile Legii nr. 119/2010, în baza căreia a fost emisă

decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare s-a solicitat.

Este de reținut

că, potrivit prevederilor art. 154 din Legea nr. 263/2010 (care au preluat conținutul

dispozițiilor art. 156 din Legea nr. 19/2000) competența de soluționare a cererilor

formulate împotriva C.N.P.A.S sau a Caselor teritoriale de pensii (fostele Case

de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, a M.A.I. și S.R.I.), sunt de competența

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Conform dispozițiilor

art. 725 C. proc. civ., normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar

Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele

de procedură.

Totodată, în raport

și de prevederile art. 727 C. proc. civ., este de reținut, că o lege abrogată nu

poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de noua

lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare.

Prin urmare, având

în vedere că, în speța de față, competența teritorială este determinată de domiciliul

reclamantului, care se află în raza județului Iași, se reține că, competența teritorială

pentru soluționarea cauzei îi revine Tribunalului Iași.

În consecință,

față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin.

(5) C. proc. civ., Înalta Curte, urmează a stabili competența de soluționare a cererii

formulată de contestatorul H.L. în favoarea Tribunalului Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

în favoarea Tribunalului Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

26 septembrie 2012.