ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3800/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta G.V. a chemat în judecată Guvernul

României, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâtul să dispună

anularea H.G. nr. 737/2010 și suspendarea executării acesteia.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că urmare a emiterii acestei hotărârii i-a fost recalculată

pensia de serviciu, măsură pe care o consideră nelegală, întrucât contravine art.

15 din Constituție și art. 1 din protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

Referitor la cererea

de suspendare s-a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile reglementate

de art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Prin întâmpinarea

formulată, Guvernul României a invocat excepția lipsei de interes și pe aceea a

inadmisibilității cererii pentru lipsa plângerii prealabile.

În cauză, Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale a formulat cererea de intervenție în

interesul Guvernul.

Curtea de Apel Alba

Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 290/F/CA

din 24 noiembrie 2010 a admis excepția inadmisibilității acțiunii, a admis

intervenția accesorie formulată de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției

Sociale și a respins acțiunea formulată de reclamant.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut, în esență, că actul atacat în cauză este

un act administrativ individual pentru care, plângerea prealabilă era

obligatorie și nu a fost realizată.

Aceeași soartă, reține

instanța de fond, o are și cererea de suspendare a executării H.G. nr. 737/2010

și aceasta, tot ca urmare a nelegalei sesizării a instanței.

Împotriva acestei

sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs G.V.

Recurenta a susținut

următoarele motive de casare:

1) În mod nefondat

instanța de fond reține că reclamanta nu a adus nici un argument cu privire la

modalitatea în care metodologia aprobată prin actul Guvernului ar fi neconformă

cu dispozițiile Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului.

În realitate, susține

recurenta, atât prin cerea introductivă de instanță cât și prin concluziile

scrise recurenta a invocat faptul că prin hotărârea de Guvern contestată se

încalcă normele și jurisprudența C.E.D.O.

2) Art. 68 din Legea nr.

567/2004 este încă în vigoare, nefiind abrogat astfel încât reducerea

cuantumului pensiilor este lipsită de orice bază legală în dreptul intern.

3) Deciziile anterioare

ale Curții Constituționale a României, prezintă relevanță și din perspectiva

principiului predictibilității codului legislativ și jurisprudențial în ceea ce

privește drepturile fundamentale, între care se înscrie și dreptul la pensie.

4) Nefondat reține

instanța de fond că, în raport de considerentele reținute de Curtea

Constituțională, în decizia privind obiecția de neconstituționalitate, nu se

poate constata o încălcare directă a prevederilor C.E.D.O. și a protocoalelor

adiționale de către actul administrativ contestat, prin trimitere la

jurisprudența instanței europene.

5) România a transpus

în dreptul intern Directivele 86/378/CEE și 96/97/CE recunoscând implementarea

în sistemul de pensii a pensiilor profesionale sau ocupaționale ca drepturi

conferite cetățenilor săi de dreptul comunitar.

Recursul este

nefondat, dar nu pentru motivele invocate de recurentă care privesc fondul

cauzei, ci pentru următoarele considerente:

În fapt, prin

acțiunea, introductivă de instanță, reclamanta G.V. a solicitat anularea și

suspendarea H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor

de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) și h din Legea nr. 119/2010,

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Hotărârea nr. 737/2010

este un act administrativ unilateral cu caracter normativ emisă în temeiul art.

3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 pentru organizarea executării în concret a

dispozițiilor legale.

În conformitate cu

prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările

ulterioare, persoana care se consideră vătămată în drepturile sau interesele

sale legitime printr-un act administrativ, înainte de a se adresa instanței

competente, trebuie să solicite autorității publice emitente, revocarea în tot

sau în parte a acestuia.

Numai după

parcurgerea acestei etape, care este o condiție de admisibilitate a acțiunii în

contencios administrativ, petentul, dacă se simte în continuare nemulțumit sau

dacă autoritatea căreia i s-a adresat în prealabil refuză să răspundă, poate

formula acțiune în contencios administrativ.

Dreptul la acțiune în

contencios administrativ, se naște, așadar doar după ce autoritatea emitentă

răspunde la reclamația administrativă sau după expirarea termenului legal de

soluționare a cererii.

În speță, față de

lipsa plângerii prealabile, anularea H.G. nr. 737/2010 este inadmisibilă astfel

că în mod corect instanța de fond a dispus respingerea acțiunii, în acest sens.

Cum prin

neîndeplinirea procedurii prealabile instanța nu a fost legal investită, în mod

corect s-a reținut că nici cererea de suspendare solicitată de reclamantă în

temeiul art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 nu poate fi admisă, admiterea

acesteia fiind condiționată la rându-i de îndeplinirea condiției existenței

cazului bine justificat și aceea a iminenței producerii unei pagube.

Examinând și din

oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și

neconstatându-se existența niciunui motiv de casare recursul declarat de G.V.

va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de G.V. împotriva sentinței civile nr. 290/F/CA din 24 noiembrie 2010

a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 29 iunie 2011.