ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5539/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul M.S. a

chemat în judecată M.A.E., solicitând instanței obligarea acestuia la primirea

cererii de redobândire a cetățeniei române, însoțită de actele doveditoare și

transmiterea acestora de îndată către Comisia pentru Cetățenie din cadrul

Ministerului Justiției.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că s-a adresat Secției Consulare din cadrul

Ambasadei României din Republica Moldova, în luna octombrie 2009, în vederea

depunerii cererii de redobândire a cetățeniei române, conform art. 12 din Legea

nr. 21/1991 și fiindu-i refuzată primirea actelor a expediat o cerere către

Ambasadă, la data de 27 octombrie 2009, solicitând primirea actelor.

Prin Sentința civilă

nr. 1252 din 10 martie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamant, a

obligat pârâtul să primească cererea de redobândire a cetățeniei române într-un

termen de în maxim 6 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut obligația statului de a analiza

cererea de redobândire a cetățeniei române într-un termen rezonabil. Aceste

prevederi legale redau - pentru situația concretă reglementată - un principiu

general, al operativității activității administrative.

Instanța de fond a

mai constatat că împrejurările de ordin general invocate de M.A.E. nu pot

justifica refuzul de primire a cererii și actelor necesare motiv pentru care a

apreciat că refuzul pârâtului de a stabili o dată pentru primirea cererii la

șapte luni de la data exprimării voinței, având în vedere și timpul necesar

desfășurării celorlalte operațiuni necesare pentru analiza cererii, nu este

justificat.

Împotriva hotărârii

instanței de fond recurentul-pârât M.A.E. a declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului se arată că pentru instanța de fond nu a avut relevanță starea

obiectivă de fapt invocată de M.A.E. deși tocmai aceasta a determinat, într-o

legătură cauzală directă, situația specifică a derulării procedurii consulare

sub potențialul pe care M.A.E. îl învedera și pe care și l-a dorit să se atingă

în anii următori.

Recurentul mai arată

că, la data prezentei, stadiul procesării cererilor de dobândire a atins un

nivel satisfăcător față de anii anteriori, prin deschiderea unei locații a

Secției Consulare a Ambasadei României la Chișinău. Dar acumularea cererilor de

intenție a cetățenilor moldoveni pentru redobândirea cetățeniei din perioada

când nu se înregistra ritmul actual de lucru (peste 360.000 de solicitări)

generează și astăzi o mare dificultate în îndeplinirea doleanțelor acestor

cetățeni de a fi programați cât mai repede în vederea depunerii actelor.

În lipsa unei culpe

administrative, pentru argumentele precizate, recurentul consideră că nu putea

fi obligat, în baza legii contenciosului administrativ (cu discriminarea

persoanelor ce au depus cereri anterior reclamanților dar care nu au formulat

acțiune în instanță), să schimbe ordinea cronologică stabilită și să primească

cererea reclamantului.

Interpretarea

potrivit căreia aprecierea caracterului "rezonabil" al unui termen

depinde de complexul circumstanțelor fiecărui caz în parte, și nu doar de

durata termenului, este constantă și în jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului (CEDO).

În lipsa unui temei

legal concret, recurentul consideră că puterea judecătorească nu se poate

substitui puterii executive în a edicta termenele de primire ale cererilor de

redobândire a cetățeniei.

Examinând cauza și

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte

constată că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la

această soluție instanța a avut în vedere considerentele arătate:

Potrivit art. 10

1

din Legea nr. 21/1991 astfel cum a fost modificată de Legea nr. 374/2009:

"Persoanele care au dobândit cetățenia română prin naștere sau prin

adopție și care au pierdut-o din motive neimputabile lor sau această cetățenie

le-a fost ridicată fără voia lor, precum și descendenții acestora până la gradul

III, la cerere, pot redobândi sau li se poate acorda cetățenia română, cu

posibilitatea păstrării cetățeniei străine și stabilirea domiciliului în țară

sau cu menținerea acestuia în străinătate, dacă îndeplinesc condițiile

prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b), c) și e)."

Art. 12 alin. (2)

stipulează că: "În cazul cererilor de redobândire a cetățeniei române sau

de acordare, întemeiate pe dispozițiile art. 10 alin. (1) și art. 10

1

,

acestea pot fi depuse și la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale

României. În cazul în care cererile au fost depuse la misiunile diplomatice sau

la oficiile consulare ale României, acestea vor fi înaintate de îndată Comisiei

pentru cetățenie din cadrul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești,

Direcția cetățenie".

De asemenea potrivit

art. II din Legea nr. 354/2009 privind aprobarea O.U.G. nr. 36/2009 pentru

modificarea și completarea Legii cetățeniei române nr. 21/1991: "Începând

cu 1 ianuarie 2010, în vederea înregistrării cererilor de redobândire sau acordare

a cetățeniei române, formulate în temeiul dispozițiilor art. 10

1

din

Legea cetățeniei române nr. 21/1991, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, se vor înființa birouri teritoriale în subordinea

Autorității Naționale pentru Cetățenie".

Prin urmare, potrivit

acestor reglementări, cererea și documentele vizând recunoașterea cetățeniei

române vor putea fi înregistrate, și la birourile teritoriale aflate în

subordinea Direcției Cetățenie din cadrul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești, astfel că nu se poate invoca lipsa de diligență a Statului Român

pentru deblocarea impasului real în care s-a ajuns la Secția Consulară a

Ambasadei României la Chișinău în activitatea de colectare a cererilor actuale

de redobândire a cetățeniei române.

Pe de altă parte,

potrivit O.U.G. nr. 5/2010, cetățenii moldoveni categorie ce se încadrează în

dispozițiile art. 10

1

din Legea nr. 21/1991, pot depune cererea și

la sediul Autorității Naționale pentru Cetățenie, fără nicio restricție în ce

privește situarea domiciliului sau condiționat de obținerea dreptului de ședere

în România ori de o programare prealabilă.

De la data de 8

februarie 2010, potrivit anunțului postat pe site-ul Ministerului Justiției

(www.just.ro), birourile teritoriale ale Agenției Naționale pentru Cetățenie

sunt operaționale și creează cea mai rapidă cale de a fi înregistrat dosarul de

redobândire a cetățeniei.

Astfel, pentru

cetățenii moldoveni în mod specific, alternativa oferită de ultimele modificări

legislative trebuie considerată ca fiind salutară iar instanța de contencios

administrativ trebuie să țină seama de faptul că nu mai subzistă nicio

imposibilitate a reclamantei de a-și valorifica drepturile prevăzute de Legea

nr. 21/1991.

Or, activitatea

judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes

legitim încălcat.

Literatura de

specialitate și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o

condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil,

trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acțiunii ci și pe tot

parcursul soluționării unei cauze.

Interesul reprezintă

folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce investește o

instanță de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal,

născut și actual.

Alături de afirmarea

unui drept, capacitatea procesuală și calitatea procesuală, una dintre

condițiile cumulative de exercițiu ale acțiunii civile este existența unui

interes în promovarea cererii de chemare în judecată.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte

va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul respingerii

acțiunii reclamantului ca lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de M.A.E. împotriva Sentinței nr. 1252 din 10 martie 2010 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului M.S. ca lipsită de

interes.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 10 decembrie 2010.