ÎCCJ, Decizia nr. 5/2014

Titularul și obiectul sesizării Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă a dispus, prin Încheierea din 27 martie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 2.493/40/2013 al acestei instanțe, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 34 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în corelare cu cele ale art. 34 alin. (7) din același act normativ, respectiv dacă acestea se aplică și în ceea ce privește drepturile salariale ale personalului angajat în baza contractelor de finanțare în derulare, încheiate anterior intrării în vigoare a legii.

Temeiul juridic al sesizării Art. 519 din Codul de procedură civilă: "Dacă în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată."

Expunerea succintă a procesului. Obiectul învestirii instanței care a solicitat pronunțarea unei hotărâri prealabile. Stadiul procesual în care se află pricina 3.1. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani - Secția I civilă, reclamanții Roșea Rodica, Enciu Olga, Huncă Mihaela, Cojocaru Daniel Constantin, Mighiu Rodica, Astancai Constantin, Gherasa Rozalia, Dramu Michaela Gabi, Stoian Carmen, Iordăchescu Adela, Tilică Carmen Florentina, Alexa Eugenia, Gornea Olivia și Bucataru Marius Daniel, în contradictoriu cu Inspectoratul Școlar Județean Botoșani, au solicitat anularea deciziilor nr. 60/20.02.2013, 83/20.02.2013, 51/20.02.2013, 52/20.02.2013, 59/20.02.2013, 54/20.02.2013, 57/20.02.2013, 90/20.02.2013, 61/20.02.2013, 85/20.02.2013, 62/20.02.2013, 86/20.02.2013, 56/20.02.2013, 55/20.02.2013, de modificare unilaterală a contractelor individuale de muncă pentru proiectul POSDRU/87/1.3/S/57406 "Competență, profesionalism și dimensiune europeană prin integrarea TIC în actul educațional", ca fiind nelegale și netemeinice și restituirea sumelor de bani individualizate în anexele la acțiune, întrucât au fost reținute în mod nelegal de către pârât, în baza deciziilor contestate. Reclamanții au apreciat că deciziile emise de pârât sunt lovite de nulitate absolută, atât pentru că nu sunt motivate în fapt și drept, cât și pentru că nu se pot emite retroactiv, în 2013, pentru plata diferențelor dintre salariile cuvenite și cele efectiv încasate începând cu data de 1.02.2012. Deciziile contestate au fost întocmite având în vedere art. 34 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și Ordinul ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 4.666/2011*) pentru aprobarea Regulamentului privind plata drepturilor salariale pentru personalul nominalizat în echipele de proiecte finanțate din fonduri comunitare. *) Ordinul ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 4.666/2011 nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I. 3.2. Prin Sentința civilă nr. 1.292 din 26.09.2013, Tribunalul Botoșani - Secția I civilă a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanți. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că deciziile contestate sunt motivate în drept, în mod corect, pe dispozițiile art. 34 alin. (1) și (7) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, dispoziții legale aplicabile de la data de 1 ianuarie 2011 și în cazul contractelor de finanțare și contractelor de muncă semnate înainte de această dată. S-a reținut de către tribunal că principiile neretroactivității legii civile noi și aplicării imediate a legii civile noi determină reglementarea de către legea nouă a efectelor produse de o situație juridică doar după intrarea în vigoare a legii. În acest sens, instanța a invocat deciziile Curții Constituționale nr. 458 din 2 decembrie 2003 și nr. 784 din 3 iunie 2010. Instanța de fond a stabilit, de asemenea, că împrejurarea potrivit căreia, prin deciziile contestate, pârâtul a hotărât aplicarea dispozițiilor art. 34 din Legea-cadru nr. 284/2010 începând cu data de 1.02.2012 nu poate fi considerată o aplicare retroactivă a acestei legi, întrucât perioada în care pârâtul a dat eficiență acestei modalități de salarizare a reclamanților prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 se situează după data intrării în vigoare a legii. Nici faptul că deciziile contestate au fost emise în anul 2013, cu aplicare de la 1.02.2012, nu este de natură să atragă nelegalitatea acestora, întrucât măsura aplicării noii modalități de stabilire a salariilor reclamanților este prevăzută de lege și nu constituie o măsură unilaterală dispusă de pârât (în acest sens fiind și Decizia Curții Constituționale nr. 1.601 din 9 decembrie 2010). 3.3. Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă este învestită cu soluționarea apelului formulat de reclamanți împotriva Sentinței civile nr. 1.292 din 26.09.2013 a Tribunalului Botoșani - Secția I civilă. Prin cererea de apel se susține că în mod greșit au fost aplicate dispozițiile art. 34 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 asupra unui drept câștigat în baza unui contract încheiat anterior intrării în vigoare a acestei legi, arătându-se că aceasta reprezintă o privare de proprietate contrară dispozițiilor art. 1 din Primul Protocol adițional CEDO și o încălcare a principiului neretroactivității legii, prevăzut de art. 15 din Constituție. Susțin apelanții că faptul că plata creanței a fost eșalonată lunar nu justifică aplicarea legii noi asupra plăților lunare de după intrarea în vigoare a acestei legi, din moment ce creanța lor s-a născut în integralitatea ei anterior intrării în vigoare a acestui act normativ. Creanța fiind definitiv stabilită în integralitatea ei, prin suma prevăzută în clauza contractuală, anterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010, această sumă nu mai poate fi redusă ulterior pentru plățile făcute după intrarea în vigoare a legii noi, această interpretare rezultând și din dispozițiile art. 34 alin. (7) din același act normativ. 3.

Prin Încheierea pronunțată la data de 27 martie 2014, Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 34 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în corelare cu cele ale art. 34 alin. (7) din același act normativ, respectiv dacă acestea se aplică și în ceea ce privește drepturile salariale ale personalului angajat în baza contractelor de finanțare în derulare, încheiate anterior intrării în vigoare a legii. Prin aceeași încheiere s-a dispus suspendarea judecării cauzei până la pronunțarea hotărârii prealabile. 4. Normele de drept ce formează obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile Art. 34 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice: "Alin. (1). - Personalul din autoritățile administrației publice centrale, din structurile din subordinea autorităților administrației publice centrale și din instituțiile publice locale, nominalizat în echipele de proiecte finanțate din fonduri comunitare nerambursabile postaderare, precum și din împrumuturi externe contractate sau garantate de stat rambursabile sau nerambursabile, beneficiază de la data intrării în vigoare a prezentei legi de o majorare a salariului de bază cu până la 75%, iar începând cu 1 ianuarie 2011, în locul majorării de până la 75%, de o majorare de până la 25 de clase de salarizare suplimentare aplicată la salariul de bază lunar, proporțional cu timpul efectiv alocat realizării activităților pentru fiecare proiect, indiferent de numărul de proiecte în care este implicat, fără a depăși durata maximă a timpului de lucru prevăzută de normele legale în vigoare și fără a depăși în total numărul maxim de clase de salarizare prevăzut la art. 10 alin. (2)." "Alin. (7). - Procentul de majorare salarială prevăzut la alin. (1) se acordă de la data semnării contractului/acordului/ordinului de finanțare de către părțile contractante, respectiv instituția beneficiară și autoritatea finanțatoare, de la data intrării în vigoare a prezentului articol."

Motivele reținute de titularul sesizării care susțin admisibilitatea procedurii de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă În actul de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Încheierea pronunțată în data de 27 martie 2014, Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, în sensul că: a) de lămurirea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 34 alin. (1), corelat cu alin. (7) al aceluiași articol, din Legea-cadru nr. 284/2010 depinde soluționarea pe fond a cauzei, întrucât din cuprinsul textului de lege anterior menționat nu rezultă cu claritate dacă acesta se aplică și în ceea ce privește drepturile salariale ale personalului angajat în baza contractelor de finanțare în derulare, încheiate anterior intrării în vigoare a legii în discuție; b) problema de drept enunțată este nouă, deoarece, prin consultarea jurisprudenței, s-a constatat că asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o altă hotărâre; c) problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Punctul de vedere al părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept Apelanții, la solicitarea cărora a fost admisă prezenta sesizare, și-au exprimat punctul de vedere, în sensul că aplicarea dispozițiilor art. 34 din Legea-cadru nr. 284/2010 contractelor de finanțare încheiate anterior intrării în vigoare a legii și contractelor de muncă încheiate de echipa de management al proiectului, în temeiul art. 17 din contractul de finanțare, constituie o încălcare a principiului neretroactivității legii, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată. În acest sens au invocat dispozițiile art. 102 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, precum și punctul de vedere adoptat de Guvernul României prin Memorandumul din data de 23.12.2013. Intimatul Inspectoratul Școlar Județean Botoșani nu și-a exprimat opinia cu privire la chestiunea de drept ce face obiectul sesizării.

Punctul de vedere al completului de judecată care a sesizat instanța supremă cu privire la dezlegarea chestiunii de drept În opinia completului de judecată, soluția legală este aceea potrivit căreia, pentru contractele de finanțare încheiate anterior intrării în vigoare a dispozițiilor Legii-cadru nr. 284/2010, stabilirea drepturilor salariale în conformitate cu dispozițiile acestui act normativ nu se poate realiza decât pentru munca prestată în perioada ulterioară intrării în vigoare a dispozițiilor legii. În argumentarea acestei opinii se reține că textul art. 34 alin. (7) din Legea-cadru nr. 284/2010 nu prevede în mod expres că dispozițiile legii nu se aplică în ceea ce privește contractele de finanțare încheiate anterior intrării sale în vigoare, ci fixează momentul de la care se acordă drepturile salariale stabilite în conformitate cu dispozițiile legii, acesta fiind cel al încheierii contractelor de finanțare. Practic, pentru contractele încheiate ulterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010, data acordării drepturilor salariale este cea a încheierii contractelor de finanțare. Pentru contractele de finanțare încheiate anterior intrării în vigoare a dispozițiilor Legii-cadru nr. 284/2010, desigur că stabilirea drepturilor salariale în conformitate cu dispozițiile acestui act normativ nu se poate realiza de la data încheierii contractelor de finanțare, întrucât în acest fel s-ar încălca principiul neretroactivității legii civile, însă aceasta nu înseamnă că personalului angajat în baza unor contracte de finanțare încheiate anterior intrării în vigoare a dispozițiilor Legii-cadru nr. 284/2010 nu i se aplică dispozițiile acestui act normativ în ceea ce privește salarizarea pentru munca prestată în perioada ulterioară intrării în vigoare a dispozițiilor legii. Aceasta, întrucât art. 1 alin. (2) din Legea-cadru nr. 284/2010 prevede, ca regulă generală, că drepturile salariale ale personalului ce intră în sfera sa de reglementare sunt în mod exclusiv reglementate de acest act normativ, iar în ceea ce privește personalul angajat în baza contractelor de finanțare încheiate anterior intrării în vigoare a dispozițiilor Legii-cadru nr. 284/2010 nu se prevede în mod expres că ar fi exceptat de la aplicarea acestora. Or, Curtea Constituțională a statuat, prin deciziile nr. 458 din 2 decembrie 2003 și nr. 784 din 3 iunie 2010, că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi...".

Jurisprudența Curții Constituționale Instanța de contencios constituțional s-a pronunțat asupra excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii-cadru nr. 284/2010, în ansamblul său, pe care le-a respins, ca neîntemeiate, statuând că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

Raportul asupra chestiunii de drept Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat, referitor la admisibilitatea sesizării, în raport cu dispozițiile art. 519 din același cod, că sunt îndeplinite cumulativ condițiile pentru declanșarea mecanismului privind pronunțarea unei hotărâri prealabile, iar punctul de vedere al judecătorilor-raportori referitor la rezolvarea de principiu a chestiunii de drept supuse analizei de față a fost în sensul că dispozițiile art. 34 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice se aplică și drepturilor salariale ale personalului angajat în baza contractelor de finanțare încheiate înainte de intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010, în ceea ce privește salarizarea pentru munca prestată în perioada ulterioară intrării în vigoare a dispozițiilor legii.

Înalta Curte Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori, punctele de vedere formulate de părți și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele: 11.1. Asupra admisibilității Înalta Curte de Casație și Justiție a fost legal sesizată, fiind îndeplinite în mod cumulativ condițiile de admisibilitate pentru declanșarea procedurii reglementate prin dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă. Astfel, instanța supremă a fost sesizată de un complet din cadrul Curții de Apel Suceava, Secția I civilă, care judecă litigiul în ultimă instanță. Este îndeplinită, de asemenea, condiția de admisibilitate referitoare la ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei. În ce privește importanța problemei de drept supuse dezbaterii se constată că aceasta trebuie să fie una veritabilă, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege (fie pentru că este incomplet, necorelat cu alte dispoziții legale), situație regăsită în speță. Sesizarea este admisibilă și din perspectiva condiției caracterului de noutate a chestiunii de drept care urmează a fi dezlegată, întrucât aceasta privește dispozițiile art. 34 alin. (1) corelate cu cele ale art. 34 alin. (7) din Legea-cadru nr. 284/2010, respectiv dacă acestea se aplică și în ceea ce privește drepturile salariale ale personalului angajat în baza contractelor de finanțare în derulare, încheiate anterior intrării în vigoare a legii unice a salarizării, iar practica judiciară invocată este de dată recentă (față de însuși momentul intrării în vigoare a legii, 1.01.2011). De asemenea, din verificările efectuate până la data întocmirii raportului rezultă că Înalta Curte nu a statuat asupra chestiunii de drept care face obiectul sesizării, iar aceasta nu face nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. 11.2. Asupra chestiunii de drept ce face obiectul sesizării Normele de drept intern, prevăzute la art. 34 alin. (1) și (7) din Legea-cadru nr. 284/2010 și supuse examinării, au următorul cuprins: "Alin. (1). - Personalul din autoritățile administrației publice centrale, din structurile din subordinea autorităților publice centrale și din instituțiile publice locale, nominalizat în echipele de proiecte finanțate din fonduri comunitare nerambursabile postaderare, precum și din împrumuturi externe contractate sau finanțate de stat rambursabile sau nerambursabile, beneficiază de la data intrării în vigoare a prezentei legi de o majorare a salariului de bază cu până la 75%, iar începând cu 01.01.2011, în locul majorării de până la 75%, de o majorare de până la 25 de clase de salarizare suplimentare aplicată la salariul de bază lunar, proporțional cu timpul efectiv alocat realizării activităților pentru fiecare proiect, indiferent de numărul de proiecte în care este implicat, fără a depăși durata maximă a timpului de lucru prevăzut de normele legale în vigoare și fără a depăși în total numărul maxim de clase de salarizare prevăzut la art. 10 alin. (2)." "Alin. (7). - Procentul de majorare salarială prevăzut la alin. (1) se acordă de la data semnării contractului/acordului/ordinului de finanțare de către părțile contractante, respectiv instituția beneficiară și autoritatea finanțatoare, de la data intrării în vigoare a prezentului articol." Din cuprinsul dispozițiilor art. 34 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 rezultă că, de la data intrării în vigoare a legii, singura modalitate de plată a specialiștilor implicați în activitățile din cadrul proiectelor finanțate din fonduri comunitare o constituie aplicarea unei majorări la salariul de bază. În cauză însă modalitatea de plată a persoanelor implicate în activitățile din cadrul proiectelor a fost stabilită, înainte de intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010, prin încheierea unor contracte, în care sunt prevăzute atât activitatea prestată de către specialiștii respectivi în desfășurarea proiectului, cât și suma de bani reprezentând plata acordată pentru prestație. Așadar, întrucât prin contractele respective creanța este stabilită în integralitatea ei, fiind determinată exact suma ce reprezintă plata acordată specialiștilor, în temeiul unor clauze contractuale asumate de părți anterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010, această sumă nu mai poate fi modificată, ulterior, după intrarea în vigoare a actului normativ menționat. Contractele, convențiile încheiate cu specialiștii implicați în proiecte, deși intitulate contracte de muncă, nu prezintă, totuși, caracteristicile tipice ale unor astfel de contracte. Dimpotrivă, este vădită natura lor juridică civilă, fiind încheiate punctual, în legătură cu activități și servicii expres individualizate, prestate de specialiștii respectivi în cadrul larg al activităților desfășurate în temeiul proiectului finanțat din fonduri comunitare, respectiv din împrumuturi externe, în schimbul unei contraprestații, plata cuvenită, care a fost negociată între părți. Acestor contracte nu le pot fi însă aplicate dispozițiile art. 34 din Legea-cadru nr. 284/2010, întrucât s-ar încălca principiul constituțional al neretroactivității legii civile, consacrat de dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată, potrivit căruia "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile". Deși defectuos prin modalitatea de redactare, art. 34 alin. (7) din Legea-cadru nr. 284/2010 nu poate fi înțeles în sensul că intenția legiuitorului ar fi fost aceea de aplicare a noii modalități de plată reglementate contractelor încheiate anterior intrării în vigoare a acestei legi. Dimpotrivă, interpretarea sistematică și coroborată a dispozițiilor textului impune concluzia că procentul de majorare salarială se acordă de la data semnării contractului doar atunci când aceasta este ulterioară momentului intrării în vigoare a legii. Altminteri, ar însemna să se intervină în conținutul unui contract și să fie modificată modalitatea de efectuare a plății - în locul sumei prevăzute prin clauza contractuală, să fie aplicat un procent de majorare salarială - ceea ce nu se poate realiza decât cu efect retroactiv. Or, este de principiu că încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea contractului sunt supuse dispozițiilor legale în vigoare la momentul perfectării contractului (tempus regit actum), iar o lege este retroactivă atunci când atribuie ori recunoaște alte efecte unui act, fapt ori situații încheiate sau, după caz, produse ori născute anterior intrării sale în vigoare. În acest context în care partea are, în temeiul contractului încheiat, o creanță bine definită - doar plata acesteia constând în prețul activității de implementare fiind eșalonată - o lege nouă care i-ar aduce modificări ar retroactiva, pentru că ar aduce atingere efectelor recunoscute de legea în vigoare la data când contractul a fost perfectat. Într-o astfel de situație, drepturile și obligațiile părților nu ar mai fi executate și realizate în termenii inițiali conveniți, ci în termenii prevăzuți de legea nouă, ceea ce este inadmisibil față de prevederile art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată. De altfel, faptul că nu s-a intenționat să se intervină de o manieră retroactivă asupra contractelor menționate, încheiate anterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010, a fost confirmat și prin Memorandumul adoptat la 23.12. 2013 de Guvernul României, "pentru deblocarea proiectelor POSDRU, ale căror contracte erau în vigoare anterior datei de 1.01.2011", subliniindu-se că "li s-au aplicat în mod eronat prevederile art. 34 din Legea-cadru nr. 284/2010". Prin urmare, pentru considerentele expuse, în dezlegarea chestiunii de drept cu care a fost sesizată, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 34 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nu se aplică drepturilor salariale ale personalului angajat în baza contractelor de finanțare încheiate înainte de intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 521, cu referire la art. 519 din Codul de procedură civilă, ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, În numele legii D E C I D E: Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă, în Dosarul nr. 2.493/40/2013 privind pronunțarea unei hotărâri prealabile și stabilește că: Dispozițiile art. 34 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nu se aplică drepturilor salariale ale personalului angajat în baza contractelor de finanțare încheiate înainte de intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010. Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, adoptat prin Legea nr. 134/2010. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 iunie 2014. VICEPREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE Magistrat-asistent, IULIA CRISTINA TARCEA Aurel Segărceanu