ÎCCJ, decizie (scj.ro #87000)

HOTĂRÂRE

10.12.2007

CAMERĂ

other

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, decizie (scj.ro #87000) (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

- SECȚIILE UNITE -

DECIZIA Nr. LXXXII (82)

din 10 decembrie 2007

Dosar nr. 56/2007

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 780 din

21/11/2008

Sub președinția domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție,

Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 25 lit. a) din Legea

nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală în cazul respingerii plângerii formulate în condițiile art. 278

din același cod împotriva rezoluției sau ordonanței procurorului de netrimitere în judecată ori a dispoziției de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu.

Secțiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenți 88 de judecători din totalul de 115 aflați în funcție.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de procurorul Gabriela Scutea, adjunct al procurorului general.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut recursul în interesul legii, punând concluzii de admitere a acestuia în sensul de a se stabili că, în cazul respingerii plângerii împotriva rezoluției sau ordonanței procurorului de netrimitere în judecată ori a dispoziției de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu, formulată de persoana vătămată sau de persoana ale cărei interese legitime sunt vătămate, în condițiile

art. 278

din Codul de procedură penală, această persoană va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare conform art. 192 alin. 2 din același cod.

SECȚIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

Prin recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, este relevat caracterul neunitar al practicii judiciare cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală în cazul respingerii plângerii formulate în condițiile art. 278

din același cod împotriva rezoluției sau ordonanței procurorului de netrimitere în judecată ori a dispoziției de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu.

Astfel, unele instanțe au considerat că, în cazul respingerii plângerii formulate în temeiul art. 278

din Codul de procedură penală împotriva rezoluției sau ordonanței procurorului de netrimitere în judecată ori a dispoziției de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu, cheltuielile judiciare trebuie să rămână în sarcina statului.

Au fost și instanțe care, prin hotărârile pe care le-au dat, nu s-au pronunțat și asupra cheltuielilor judiciare, conform

art. 343 alin. 3 și art. 349 din Codul de procedură penală.

În fine, cele mai multe instanțe s-au pronunțat în sensul că, în astfel de situații, cheltuielile judiciare avansate de stat trebuie suportate de persoana căreia i s-a respins plângerea.

Aceste din urmă instanțe au interpretat și au aplicat corect dispozițiile legii.

Într-adevăr, prin art. 278

alin. 1 din Codul de procedură penală s-a reglementat că "După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere [...] la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță".

Pe de altă parte, în art. 343 alin. 3 din Codul de procedură penală este instituită obligația completului să delibereze și asupra cheltuielilor judiciare, iar în conformitate cu dispozițiile art. 349 din Codul de procedură penală, "instanța se pronunță prin hotărâre și asupra cheltuielilor judiciare, potrivit dispozițiilor prevăzute în art. 189-193".

În această privință este de observat că obligația de plată a cheltuielilor judiciare avansate de stat poate fi dispusă față de subiecții de drept procesual penal numai în raport cu soluțiile pronunțate, potrivit distincțiilor făcute în

art. 191 și 192 din Codul de procedură penală, fără să se menționeze prin vreo dispoziție că în caz de respingere a cererilor făcute de astfel de subiecți cheltuielile ar rămâne în sarcina statului.

Mai mult, în cuprinsul art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală se precizează că "în cazul declarării apelului ori recursului sau al introducerii oricărei alte cereri cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care și-a retras apelul, recursul sau cererea".

Or, în accepțiunea textului de lege menționat, prin "cerere" se poate înțelege și o plângere formulată în fața judecătorului împotriva rezoluției sau ordonanței procurorului de netrimitere în judecată ori a dispoziției de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu, formulată în temeiul art. 278

din Codul de procedură penală.

Ca urmare, în cazul respingerii unei astfel de plângeri, întemeiată pe dispozițiile art. 278

din Codul de procedură penală, persoana care a formulat-o nu poate fi exonerată de obligația de a plăti cheltuielile judiciare avansate de stat, obligație ce este impusă de caracterul nejustificat al inițiativei sale procesuale.

Într-o asemenea situație culpa procesuală a persoanei care a formulat în mod nejustificat cererea constituie temei pentru suportarea cheltuielilor judiciare, chiar dacă aceasta nu presupune și existența relei-credințe.

Evident, atunci când plângerea a fost întemeiată, iar instanța a admis-o prin sentință și a desființat rezoluția sau ordonanța ori dispoziția din rechizitoriu atacată și a trimis cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, cheltuielile judiciare trebuie să rămână în sarcina statului.

Tot astfel, în situația la care se referă art. 278

alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea plângerii, finalizată într-o încheiere de admitere, cu desființarea rezoluției sau a ordonanței atacate și reținerea cauzei spre judecare, trebuie stabilite diferențiat în funcție de soluția de fond pronunțată, respectiv de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, conform dispozițiilor art. 191-192 alin. 1 pct. 1 și 2 din același cod.

În consecință, în temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum și al art. 414

alin. 2 și 3 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii și a se stabili că, în cazul respingerii plângerii formulate în temeiul art. 278

2 din Codul de procedură penală.