ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2329/2012

Asupra contestației

în anulare de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 28 decembrie

2011 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

contestația în anulare formulată de contestatoarea G.A. împotriva Deciziei penale

nr. 4307 din 16 decembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală.

Contestatoarea nu a

invocat nici unul din cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen., în

motivarea cererii arătând în esență că, „au fost încălcate drepturile și

libertățile fundamentale de către instanțele din Constanța și Înalta Curte de

Casație și Justiție București în anii 2003-2011", că a fost evacuată

abuziv și că decizia atacată a fost de asemenea pronunțată abuziv, motive

pentru care a solicitat casarea acestei hotărâri și trimiterea cauzei spre

rejudecare la prima instanță.

Prin decizia penală nr.

4307 din 16 decembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, în Dosarul nr. 2800/1/2011, a fost respinsă, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatoarea G.A. împotriva Deciziei penale

nr. 1138 din 29 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, pronunțată în Dosarul nr. 1402/36/2009.

Împotriva deciziei

penale mai sus-menționată contestatoarea a formulat prezenta contestație în

anulare.

Contestația în

anulare este inadmisibila.

Înalta Curte,

examinând admisibilitatea în principiu a cererii de contestație, fără citarea părților,

în conformitate cu dispozițiile art. 391 alin. (1) C. proc. pen., constată că

aceasta este inadmisibilă urmând a fi respinsă ca atare pentru considerentele

ce urmează a fi expuse în continuare.

Potrivit art. 391 alin.

(2) C. proc. pen., în cadrul examinării admisibilității în principiu, instanța

verifică dacă cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege,

dacă motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute de art.

386 C. proc. pen. și dacă se depun dovezi în sprijinul contestației.

Înalta Curte de

Casație și Justiție verificând aceste aspecte, constată că, contestatoarea nu a

invocat nici unul din cazurile de contestație în anulare prevăzute de art. 386 C.

proc. pen.

Dispozițiile art. 386

C. proc. pen. prevăd în mod expres și limitativ cazurile în care se poate

formula contestație în anulare împotriva unei hotărâri penale definitive.

Or, motivele invocate

de contestatoare nu pot fi încadrate în nici unul din aceste cazuri.

Față de

considerentele arătate, reținând că aspectele invocate de contestatoare nu se

încadrează în cazurile de contestație în anulare prevăzute expres și limitativ

de art. 386 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să

respingă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoare.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în

anulare formulată de contestatoarea G.A. împotriva Deciziei penale nr. 4307 din

16 decembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 50

lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 iunie

2012.