ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2329/2012

Asupra contestației în anulare de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 28 decembrie 2011 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, contestația în anulare formulată de contestatoarea G.A. împotriva Deciziei penale nr. 4307 din 16 decembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Contestatoarea nu a invocat nici unul din cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen., în motivarea cererii arătând în esență că, „au fost încălcate drepturile și libertățile fundamentale de către instanțele din Constanța și Înalta Curte de Casație și Justiție București în anii 2003-2011", că a fost evacuată abuziv și că decizia atacată a fost de asemenea pronunțată abuziv, motive pentru care a solicitat casarea acestei hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.

Prin decizia penală nr. 4307 din 16 decembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 2800/1/2011, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea G.A. împotriva Deciziei penale nr. 1138 din 29 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1402/36/2009. Împotriva deciziei penale mai sus-menționată contestatoarea a formulat prezenta contestație în anulare. Contestația în anulare este inadmisibila. Înalta Curte, examinând admisibilitatea în principiu a cererii de contestație, fără citarea părților, în conformitate cu dispozițiile art. 391 alin. (1) C. proc. pen., constată că aceasta este inadmisibilă urmând a fi respinsă ca atare pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen., în cadrul examinării admisibilității în principiu, instanța verifică dacă cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen. și dacă se depun dovezi în sprijinul contestației. Înalta Curte de Casație și Justiție verificând aceste aspecte, constată că, contestatoarea nu a invocat nici unul din cazurile de contestație în anulare prevăzute de art. 386 C. proc. pen. Dispozițiile art. 386 C. proc. pen. prevăd în mod expres și limitativ cazurile în care se poate formula contestație în anulare împotriva unei hotărâri penale definitive. Or, motivele invocate de contestatoare nu pot fi încadrate în nici unul din aceste cazuri.

Față de considerentele arătate, reținând că aspectele invocate de contestatoare nu se încadrează în cazurile de contestație în anulare prevăzute expres și limitativ de art. 386 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să respingă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoare. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea G.A. împotriva Deciziei penale nr. 4307 din 16 decembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Obligă contestatoarea la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 iunie 2012.