ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 870/2013

Asupra conflictului

negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Dolj, contestatorul S.I.C. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii

Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, solicitând anularea deciziei de recalculare

a pensiei din 31 decembrie 2010, menținerea drepturilor de pensie anterior stabilite

și obligarea pârâtei la plata sumelor de bani reținute ca urmare a recalculării,

la care să se adauge dobânda legală aferentă.

Investit cu soluționarea

acțiunii, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis

excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Dolj și a declinat competența

de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de

muncă și asigurări sociale.

În motivarea acestei

hotărâri, instanța a reținut, în esență, următoarele aspecte:

În cazul conflictelor

de asigurări sociale, competența teritorială este prevăzută de art. 155 și art.

156 din Legea nr. 19/2000.

În prezenta cauză,

contestatorul contestă modul de recalculare a drepturilor de pensie militară stabilite

prin decizia din 31 decembrie 2010, în baza Legii nr. 164/2001 privind pensiile

militare de stat.

În lipsa unor

prevederi exprese în Legea nr. 164/2001 și în Legea nr. 19/2000, privind stabilirea

unor măsuri în domeniul pensiilor, instanța constată că se aplică regulile de competență

materială și teritorială cuprinse în art. 154, 155 și 156 din Legea nr. 19/2000,

lege cadru în materia asigurărilor sociale.

Se constată că

în acțiunea de față acțiunea nu este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau a casei

teritoriale de pensii aflate în subordinea sa, ci împotriva Ministerului Apărării

Naționale, Direcția Financiar Contabilă, ca emitent al deciziei contestată, astfel

încât competența teritorială revine instanței în a cărei rază teritorială își are

sediul pârâtul, așa cum prevede art. 156 teza II din Legea nr. 19/2000.

În aceste condiții,

având în vedere că sediul pârâtului este în București, instanța a admis excepția

de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului București, prin sentința civilă nr. 4676/2011 din 30 martie

2011.

La rândul său,

Tribunalul București, secția a Vlll-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a

declinat cdmpetența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, pe a

cărui rază teritorială se află domiciliul contestatorului, prin sentința civilă

nr. 11 din 3 ianuarie 2013 și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație

și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență ivit.

În motivarea acestei

hotărâri s-a reținut că decizia contestată a fost emisă în baza Legii nr. 19/2010,

care în art. 7 alin. (1) trimite la procedura prevăzută de Legea nr. 19/2000, iar

art. 156 din această lege, stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea

instanței de la domiciliul pârâtului, dar la data sesizării instanței, Legea

nr. 19/2000 era abrogată, normele de procedură referitoare la competență fiind modificate

începând cu data de 1 ianuarie 2011, în sensul că aceasta revine instanței de la

domiciliul contestatorului.

De asemenea, instanța

a avut în vedere și dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., norma de procedură

fiind de imediată aplicare, motiv pentru care începând cu data de 1 ianuarie 2011,

norma inserată în art. 154 din Legea nr. 263/2010 este aplicabilă și situațiilor

în care decizia contestată a fost emisă sub imperiul legii vechi.

În raport de norma

teritorială exclusivă și de domiciliul contestatorului care este în județul Dolj,

cauza a fost declinată acestei instanțe.

Analizând actele

și lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență,

în sensul art. 20 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au

declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reține următoarele:

Decizia nr. 47188

din 31 decembrie 2010, privind recalcularea pensiilor militare, a fost emisă în

baza Legii nr. 119/2010 și a fost contestată la 8 februarie 2011, la data sesizării

instanței fiind în vigoare Legea nr. 263/2010, care în art. 154, cuprinde dispoziții

privitoare la competență.

Conform art. 7

din Legea nr. 119/2010, sub incidența căreia a fost emisă decizia atacată, stabilirea,

plata, suspendarea, recalcularea, încetarea și contestarea pensiilor recalculate

urmează procedura prevăzută de Legea nr. 19/2000.

La data de 1 ianuarie

2011, când a intrat în vigoare Legea nr. 263/2010, a fost abrogată Legea nr. 19/2000,

astfel că trimiterea din art. 7 al Legii nr. 119/2010 nu poate ultraactiva dispozițiilor

acesteia din urmă, în lipsa unor prevederi exprese.

Legea nr. 19/2000

și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale cu privire la normele de procedură, raportate

la Codul de procedură civilă, iar, când o lege specială care reglementează un anumit

domeniu și care cuprinde și norme cu privire la competență este înlocuită cu o altă

lege, care face trimitere la normele de competență din legea abrogată, se aplică

noua lege, competența fiind cea stabilită de la data intrării ei în vigoare.

În aceste condiții,

în raport de prevederile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care consacră regula

aplicării imediate a legii noi de procedură, din momentul intrării ei în vigoare,

și proceîselor în curs de judecată începute sub legea veche, devin incidente dispozițiile

legii noi, respectiv art. 154 din Legea nr. 263/2010.

Art. 154

alin. (1) din precitata lege prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P.,

a caselor ter.toriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează

instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul reclamantului,

astfel că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul

reclamantului.

Așa fiind, față

de textele de lege mai sus evocate, Înalta Curte constată că Tribunalul Dolj a reținut,

în mod greșit, că, în speță, se aplică regulile de competență materială și teritorială

cuprinse în art. 154, 155 și 156 din Legea nr. 19/2000, abrogată, în realitate,

competența teritorială revenind instanței prevăzute la art. 154 alin. (1) din Legea

nr. 263/2010.

În consecință,

având în vedere faptul că, contestatorul are domiciliul în Craiova, în considerarea

prevederilor art. 12 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului

Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de munca și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

28 februarie 2013.