ÎCCJ, Secția penală

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31 ianuarie 2013, petiționarul U.G. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 22/295/2013 al Judecătoriei Sânnicolau Mare. În motivarea cererii, petiționarul a arătat că starea fizică în care se află în prezent, ca urmare a accidentului de circulație provocat de către inculpatul F.V., precum și veniturile pe care le obține, nu-i permit deplasarea la instanța învestită cu soluționarea cauzei, aflată la circa 300 de Km de municipiul Hunedoara, în care domiciliază. Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că pe rolul Judecătoriei Sânnicolau Mare a fost înregistrat Dosarul nr. 22/295/2013, având ca obiect cauza penală privind pe inculpatul F.V., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen.

și de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, parte vătămată fiind petiționarul U.G. În informațiile solicitate potrivit art. 57 C. proc. pen. și comunicate de către Tribunalul Timiș, se prezintă etapele pe care le-a parcurs dosarul a cărui strămutare s-a solicitat, precizându-se, totodată, că în urma verificărilor efectuate, nu s-au identificat indicii cu privire la posibila influențare a imparțialității magistraților instanței învestită cu soluționarea cauzei. Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul în care imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții judiciari sau grefierii instanței. În cauză, nici una dintre cerințele art. 55 alin. (1) nu sunt întrunite. în cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva celui interesat.

La acest control, instanța învestită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului interesat. Curtea Europeană a hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor. Simpla susținere că instanța nu ar putea da dovadă de obiectivitate și imparțialitate nu poate constitui un motiv temeinic de strămutare, în prezenta cauză confirmându-se că la nivelul Judecătoriei Sânnicolau Mare sunt asigurate toate condițiile pentru înfăptuirea actului de justiție în spiritul aflării adevărului și respectării drepturilor petiționarului.

Înalta Curte constată că motivele invocate de petiționar nu se regăsesc în prevederile art. 55 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 356/2006 și, în consecință, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, cererea va fi respinsă ca neîntemeiată. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de petiționarul U.G. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 22/295/2013 al Judecătoriei Sânnicolau Mare. Obligă petiționarul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 aprilie 2013. Procesat de GGC - DG