ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3441/2013

Asupra conflictului negativ de competența de fața Prin Sentința civilă nr. 952/M din 27 iunie 2012, Tribunalul Brașov a fost admisă excepția lipsei competenței teritoriale a Tribunalului Brașov, privind soluționarea cererii de chemare în judecata formulată de reclamanții reprezentați de S.C.T.F. Brașov, în contradictoriu cu pârâtele CFR SA și S.C.R.E.Î.R. Brașov fiind declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Sibiu. Tribunalul Sibiu, prin Sentința civilă nr. 531/2013 din 27 mai 2013 a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul S.C.T.F. Brașov, în favoarea Tribunalului Brașov.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, republicată, potrivit cărora, cererile referitoare Ia conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința reclamantul, text de lege ce trebuie interpretat prin coroborare cu dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, conform cărora cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul. S-a reținut, totodată că, dispozițiile legale mai sus-evocate stabilesc o competență teritorială alternativă, însă exclusivă, astfel că, părțile nu pot alege o altă instanță decât cele reglementate expres de lege.

Dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în vederea soluționării conflictului negativ de competență, care a reținut următoarele: Prin instituirea dreptului organizațiilor sindicale de a formula acțiuni în justiție în numele membrilor lor, chiar și în lipsa unui mandat expres din partea acestora, cu păstrarea însă a drepturilor de dispoziție procesuală din partea titularilor drepturilor subiective, textul art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 a configurat elementele legitimării procesuale extraordinare a acestor organizații. Referitor Ia categoria interesului apărat prin posibilitatea recunoscută organizațiilor sindicale de a formula acțiune în numele membrilor lor, se reține că legitimarea procesuală activă a fost recunoscută organizațiilor sindicale, în considerarea ocrotirii intereselor membrilor lor, fie că erau interese de grup, fie individuale.

Având în vedere că, în cadrul conflictelor de muncă sunt cuprinse și conflictele decurgând din executarea contractelor individuale de muncă, pe lângă cele colective, aplicând principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere decemus, organizațiile sindicale au legitimare procesuală activă, inclusiv în conflictele individuale de muncă. Atât timp cât organizației sindicale i se recunoaște legitimare procesuală activă, fiind reclamant, în determinarea competenței teritoriale, potrivit art. 283 alin. (2) C. muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, urmează a se ține seama de sediul sindicatului. Prin această interpretare și aplicare a legii nu se neagă caracterul exclusiv al competenței teritoriale stabilite prin normele Codului muncii, ci este asigurată o protecție mai eficientă a drepturilor și intereselor membrilor organizației sindicale.

Această soluție este aplicabilă și în situația în care organizația sindicală acționează pentru valorificarea drepturilor subiective ale mai multor membri de sindicat, având domiciliile în circumscripțiile unor tribunale diferite, în același temei al legitimării procesuale active extraordinare a organizației sindicale. Așa fiind, raportat la acțiunile reglementate expres de lege, se constată că, organizațiile sindicale au legitimare procesuală activă, iar în determinarea competenței teritoriale, potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare [fost art. 284 alin. (2)], se va ține seama de sediul sindicatului - reclamant, astfel cum rezultă și din art. 210 din Legea nr. 62/2011 și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1/2013, pronunțată în recurs în interesul legii.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 octombrie 2013. Procesat de GGC - CL