ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5283/2013

Asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 24 februarie 2011, reclamantul C.P., domiciliat în Deva, județul Hunedoara, prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, cu sediul în Deva, mezanin, județul Hunedoara, a solicitat anularea deciziei de recalculare a pensiei nr. 90170 din 31 decembrie 2010, emisă de Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale. Prin Sentința nr. 1490/LM din 16 iunie 2011, Tribunalul Hunedoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, în raport de prevederile art. 156 din Legea nr. 19/2000.

Prin Sentința nr. 7669 din 11 septembrie 2013, Tribunalul București, Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea Tribunalului Hunedoara, în raport de dispozițiile art. 154 (1) din Legea nr. 263/2010 și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cu privire la conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele: Cererea dedusă judecății are ca obiect contestație împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, emisă de o casă sectorială de pensii și anume, Casa de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naționale.

Decizia contestată a fost emisă la data de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 24 februarie 2011. La data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și asigurări sociale, care, în art. 156 prevedea că "Cererile îndreptate împotriva Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul". Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Prin urmare, la data sesizării instanței, și anume 24 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154. Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, "Cererile îndreptate împotriva Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, "Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul." Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în vigoare la data sesizării instanței. Cum, în speță, instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, o astfel de cerere se adresează instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Hunedoara.

În raport de data sesizării instanței, respectiv 24 februarie 2011, competența de soluționare a litigiului, în raport cu prevederile art. 154 (1) din Legea nr. 263/2010, revine tribunalului în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2013, Procesat de GGC - GV