ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5282/2013

Asupra conflictului

de competență constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 09

martie 2011, reclamantul T.I., domiciliat în comuna T., județul Hunedoara, prin

Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, cu

sediul în Deva, județul Hunedoara, a solicitat anularea deciziei de recalculare

a pensiei nr. 18821 din 31 decembrie 2010, emisă de Casa Sectorială de Pensii a

Ministerului Apărării Naționale.

Prin Sentința nr.

1903/LM din 13 septembrie 2011, Tribunalul Hunedoara, secția litigii de muncă

și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, în raport de prevederile art. 156 din Legea nr.

19/2000.

Prin Sentința nr.

7439 din 03 septembrie 2013, Tribunalul București, Secția a VIII-a conflicte de

muncă și asigurări sociale, și-a declinat, la rândul său, competența în

favoarea Tribunalului Hunedoara, în raport de dispozițiile art. 154 (1) din

Legea nr. 263/2010 și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a

înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cu privire la

conflictul negativ de competență Înalta Curte reține următoarele:

Cererea dedusă

judecății are ca obiect contestație împotriva deciziei de recalculare a pensiei

în baza Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul

pensiilor, emisă de o casă sectorială de pensii și anume, Casa de Pensii din

cadrul Ministerului Apărării Naționale.

Decizia contestată a

fost emisă la data de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la

data de 09 martie 2011.

La data emiterii

deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de

pensii și asigurări sociale, care, în art. 156 prevedea că "Cererile

îndreptate împotriva Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări

Sociale sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte

cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul pârâtului".

Legea nr. 19/2000 a

fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie

2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice.

Prin urmare, la data

sesizării instanței, și anume 09 martie 2011, era în vigoare Legea nr.

263/2010, care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit

alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, "Cererile îndreptate

împotriva Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, a

caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, "Celelalte

cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul pârâtul."

Rezultă că, odată cu

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care

sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului

Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, s-a modificat

în sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la

dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de

procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de

competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr.

263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în vigoare la data

sesizării instanței.

Cum, în speță,

instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale,

iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar

de pensii publice, o astfel de cerere se adresează instanței de la domiciliul

reclamantului, instanța competentă teritorial să judece pricina este cea de la

domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Hunedoara.

Analizând lucrările

dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

În raport de data

sesizării instanței, respectiv 09 martie 2011, competența de soluționare a

litigiului, în raport cu prevederile art. 154 (1) din Legea nr. 263/2010,

revine tribunalului în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 14 noiembrie 2013.

Procesat

de GGC - GV