ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4538/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4538/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Deliberând, în
condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență constată
următoarele:
Prin procesele-verbale de constatare a
contravențiilor seria X nr. X1 și, respectiv seria Y nr. Y1 din 21 martie 2012
contravenienta L.M. a fost sancționată pentru săvârșirea contravențiilor
prevăzute de dispozițiile art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, constând în
aceea că, la data de 01 octombrie 2011 și, respectiv 12 octombrie 2011,
vehiculul categoria A cu nr. de înmatriculare X, aparținând acesteia, a
circulat pe autostrada A2 km 12+450 m pe raza localității Glina, jud. Ilfov,
fără a deține rovinietă valabilă.
Prin plângerea
înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu, la data de 20 aprilie 2012, în
dosarul nr. X, petenta a solicitat anularea proceselor-verbale de contravenție
menționate mai sus, prin care a fost sancționată cu amendă în cuantum de 250
RON pentru fiecare contravenție și a fost obligată să achite și tariful de
despăgubire în valoare de câte 28 euro, adică 121,74 RON.
Prin Încheierea din
data de 1 martie 2013, pronunțată în dosarul nr. X, Judecătoria Cornetu a dispus
scoaterea de pe rolul său a cauzei privind cererea formulată de petenta L.M. și
trimiterea dosarului, pe cale administrativă, spre competentă soluționare în
favoarea Judecătoriei Tulcea, reținând că soluția se impune în raport cu
dispozițiile art. XXIII alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 2/2013 privind
unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru
pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură
civilă, care stabilește faptul că procesele în primă instanță, în curs de
judecată la data schimbării (deci și cele aflate pe rolul instanțelor anterior
datei de referință, respectiv 15 februarie 2013), potrivit dispozițiilor art.
III din această lege, a competenței instanțelor legal învestite, se judecă de
instanțele competente potrivit acestui act normativ, dosarele urmând a fi
trimise, pe cale administrativă, la instanțele devenite competente să le
judece.
A mai considerat că,
în raport de dispozițiile art. XXIII alin. 1 din Legea nr. 2/2013, Judecătoria
Cornetu nu mai este competentă să judece cauza, întrucât domiciliul
contravenientei este în Tulcea, sat Nufăru, jud. Tulcea, care se afla în
circumscripția Judecătoriei Tulcea.
Prin Sentința nr.
1.896 din data de 14 mai 2013, pronunțată în dosarul nr. X, Judecătoria Tulcea,
la rândul său, și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Cornetu,
motivat de faptul că derogarea de competență teritorială instituită de art. 10
1
din O.G. nr. 15/2002, modificată prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru
degrevarea instanțelor judecătorești, se aplică doar plângerilor
contravenționale formulate după intrarea în vigoare a acestui act normativ, iar
plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la
data de 20 aprilie 2013 și, față de această împrejurare, dispozițiile legale
menționate mai sus nu sunt aplicabile în speță.
Înalta Curte constată
intervenit conflictul negativ de competență între Judecătoria Cornetu și
Judecătoria Tulcea, întrucât acestea și-au declinat reciproc competența de
soluționare a pricinii.
Astfel, Judecătoria
Cornetu, trimițând dosarul pe cale administrativă la Judecătoria Tulcea, cu
motivarea că nu este instanța competentă teritorial, s-a dezînvestit cu
soluționarea cauzei, ceea ce înseamnă că și-a declinat competența, această
situație având drept consecință ivirea conflictului de competență între cele
două judecătorii.
Cu privire la
conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:
Obiectul cauzei este
plângerea prin care au fost contestate procesele-verbale de constatare a
contravențiilor seria X nr. X1 și, respectiv seria Y nr. Y1 din 21 martie 2012,
în urma cărora contravenienta L.M. a fost sancționată pentru săvârșirea
contravențiilor prevăzute de dispozițiile art. 8 alin. (1) din O.G. nr.
15/2002, constând în aceea că, la data de 01 octombrie 2011 și, respectiv 12
octombrie 2011, vehiculul categoria A cu nr. de înmatriculare X, aparținând
acesteia, a circulat pe autostrada A2 km 12+450 m pe raza localității Glina,
jud. Ilfov, fără a deține rovinietă valabilă.
Potrivit
dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravențiilor, competența de soluționare a plângerii împotriva
procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii aparține
judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
Totodată, potrivit
dispozițiilor art. 10 din O.G. nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de
utilizare a infrastructurii de transport rutier, contravențiilor prevăzute la
art. 8 din acest act normativ, le sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor.
Prin dispozițiile
art. III alin. (2) din Legea nr. 2/2013, după dispozițiile art. 10 din O.G.
15/2002, s-a introdus un nou articol, art. 10, potrivit căruia: "prin
derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (..) plângerea, însoțită de copia
procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în
a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul".
Dispozițiile art. 10
mai sus arătate, în lipsa unor norme tranzitorii instituite prin dispozițiile
Legii nr. 2/2013, în raport de prevederile art. 725 alin. (2) C. proc. civ. din
anul 1865, sunt aplicabile doar proceselor începute după intrarea în vigoare a
noii norme de competență, nu și celor în curs de soluționare.
Soluția se impune și
în raport de interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor
tranzitorii cuprinse în art. XXIII alin. (1) - (4) din Legea nr. 2/2013, care
se referă în mod restrictiv doar la procesele în materia contenciosului
administrativ și fiscal (nu și în materia contravențională) și cu indicarea
instanțelor pe rolul cărora se află astfel de procese, respectiv, Înalta Curte
de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal și curțile
de apel.
În speță, se constată
că plângerea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu anterior
adoptării Legii nr. 2/2013, anume la data de 20 aprilie 2012, caz în care
competența teritorială de soluționare revine, potrivit prevederilor art. 10 din
O.G. nr. 15/2002 coroborat cu ale art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001,
judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
Cum, contravențiile
au fost săvârșite în localitatea Glina, jud. Ilfov, aflată în circumscripția
Judecătoriei Cornetu, acestei instanțe îi revine competența de soluționare a
cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 15 octombrie 2013.
Procesat de GGC - AM