CtEDO 08.02.2007 Auto

CASE OF NIKISHIN v. RUSSIA

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
08.02.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6;Violation of P1-1
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF NIKISHIN v. RUSSIA (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

PRIMEA SECȚIUNE CAUZĂ DE NIKISHIN v. RUSSIA (Declarația nr. 20515/04) HOTĂRÂREA STRASBOURG 8 februarie 2007 FINAL 08/05/2007 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Nikishin v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința ca Cameră compusă din: C.L. Rozakis Președintele Loucaides dna Tulkens dna Vajić Kovler Hajiyev S.E. Jebens, judecători și grefierul Secțiunii Nielsen, deliberat în privat la 18 ianuarie 2007, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 20515/04) împotriva Federației Ruse depusă Curții în temeiul art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național rus, dl Yuriu Nikolaevich Nikishin („reclamantul”), la 23 aprilie 2004, reclamantul a fost reprezentat în fața Curții de dl. Melnichenko, avocat practicant în regiunea Orenburg. Guvernul Rus (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl Laptev, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Reclamantul s-a plâns, în conformitate cu art. 6 din Convenția și cu art. 1 din Protocolul nr. 1, despre continuarea aplicării unei hotărâri în favoarea sa. La 28 februarie 2005, Curtea a hotărât să anunțe cererii guvernului. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 § 3 din Convenție, aceasta a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa. FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1952 și trăiește în regiunea Orenburg. În aprilie 2003, reclamantul, un ofițer militar pensionat, a depus în judecată Departamentului Militar al Regiunii Orenburg pentru o creștere a pensiei și a compensației pentru prejudiciu material. La 16 aprilie 2003, Curtea de district Totskiy din regiunea Orenburg a permis acțiunile reclamantului și i-a acordat 20.989.90 ruble ruse (RUR). La 11 iunie 2003, judecătorii au deschis procedurile de aplicare. La 12 august 2003, serviciul judecătorilor a întrerupt procedura de executare, deoarece debitorul nu avea fonduri disponibile. Acesta a recomandat reclamantului să solicite la Departamentul Regional Orenburg al Ministerului Finanțelor. 10. Prin scrisoarea din 10 octombrie 2003, departamentul regional Orenburg a recomandat reclamantului să solicite la sediul director al Ministerului Finanțelor. 11. La 25 decembrie 2003, Ministerul Finanțelor a refuzat să plătească premiul și a trimis reclamantul înapoi la judecătorii. 12. La 9 ianuarie 2004, reclamantul a reintrodus scrisoarea executării la serviciul judecătorilor. La 15 martie 2004, judecătorii au întrerupt din nou executarea deoarece debitorul nu avea fonduri disponibile. 13. La 10 martie 2005, Departamentul Militar a transferat suma datorată în contul bancar al reclamantului. 14. La 16 mai 2005, un procuror a hotărât să nu instituie proceduri penale împotriva șefului Departamentului Militar pentru nerespectarea hotărârii, constatând că nu a acționat cu intenție. PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLUL 6 DE CONVENȚIUNE ȘI ARTICOLUL 1 DE PROTOCOLUL Nr. 1 15. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 că hotărârea din 16 aprilie 2003 nu a fost executată în timp util. Partele relevante ale dispozițiilor invocate se citește după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la o audiere echitabilă ... într-un timp rezonabil ... de [a]... tribunal ...” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de bunurile sale, cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional...” Admisibilitate 16. Curtea constată că cererea nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Reclamantul a susținut că întârzierea executării a fost excesiv de lungă și că judecătorii nu au folosit mijloacele legale disponibile pentru a obliga Departamentul Militar să facă plata. 18. Guvernul a subliniat că în momentul material Departamentul Militar a avut dificultăți financiare și că hotărârea a fost în cele din urmă executată. 19. Curtea observă că, la 16 aprilie 2003, reclamantul a obținut o hotărâre în favoarea sa prin care urma să primească o anumită sumă de bani de la Departamentul Militar. Hotărârea nu a fost apelată și a devenit executabilă zece zile mai târziu. Cu toate acestea, datoria a fost plătită numai la 10 martie 2005. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenția și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 în cazurile care pun probleme similare cu cele din acest caz (a se vedea Burdov v. Rusia , nr. 59498/00 , § 35, CEDH 2002 III.; Wasserman v. Rusia , nr. 15021/02, § 35 și seq., 18 noiembrie 2004; și Gerasimova v. Rusia , nr. 24669/02, § 17 și seq., 13 octombrie 2005). 21. După examinarea materialului prezentat, Curtea constată că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în cazul în cauză. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea constată că dacă nu respectă, pentru o perioadă de timp prelungită, hotărârea aplicabilă în favoarea reclamantului, autoritățile interne au afectat esența dreptului său la instanță și l-au împiedicat să primească banii pe care ar fi putut aștepta să-l primească în mod rezonabil. 22. În consecință, s-a încălcat art. 6 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. II. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 din CONVENȚIE 23. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă legea internă a Înaltei Parte contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” Reclamantul a solicitat 3000 de euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciile morale. El a solicitat, de asemenea, o sumă neespecificată în ceea ce privește prejudiciile materiale, reprezentând ajustarea atribuirii inițiale în conformitate cu inflația pe baza ratei dobânzii marginale a Băncii Centrale Ruse. 25. Guvernul a susținut că o constatare a unei încălcări ar constitui o satisfacție suficientă și că, în orice caz, atribuirea nu ar trebui să depășească datoria inițială. 26. Curtea remarcă că reclamantul nu a indicat suma exactă pe care a susținut-o în ceea ce privește prejudiciile materiale, nici nu a produs elementele – cum ar fi informațiile privind fluctuarea ratei dobânzii băncii centrale – care ar fi permis Curții să calculeze atribuirea într-un mod precis. În consecință, Curtea respinge afirmația sa în ceea ce privește prejudiciile materiale. 27. Cu toate acestea, Curtea consideră că reclamantul trebuie să fi suferit dificultăți și frustrare rezultate din nerespectarea hotărârii în favoarea sa a autorităților de stat. Având în vedere aspectele relevante, cum ar fi durata executării și natura atribuirii, precum și evaluarea acesteia pe o bază echitabilă, aceasta acordă reclamantului 1.600 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale, precum și orice impozit care poate fi imputabil pe valoarea respectivă. Costuri și cheltuieli 28. Reclamantul a solicitat, de asemenea, RUR 2.000 pentru reprezentarea sa în fața Curții. El a depus o copie a contractului cu reprezentantul său. 29. Guvernul nu a formulat comentarii specifice. 30. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor sale numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. În cazul în cauză, având în vedere documentele în posesia sa și criteriile de mai sus, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei solicitate, adică RUR 2.000, plus orice impozit care poate fi taxabil pe aceasta. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară admisibilă cererea; susține că a existat o încălcare a articolului 6 din Convenția și a articolului 1 din Protocolul nr. 1; deține litera (a) statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume: (i) 1.600 EUR (1.000 șase sute de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale, care urmează să fie convertite în ruble ruse la rata aplicabilă la data decontare; (ii) RUR 2000 (2 mii de ruble ruse) în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (iii) orice impozit care poate fi taxabil pe sumele de mai sus; (b) faptul că, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale; Președintele grefierului Rozakis Søren Nielsen Christos Rozakis, în limba engleză și notificat în scris în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă