- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 12 aprilie 2007
- Stat pârât
- RUS
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Shishlov împotriva Rusiei
Traducere în română Auto
PRIMEA SECȚIUNE CAUZĂ DE SHISHLOV v. RUSSIA (Depunerea nr. 75035/01) HOTĂRÂREA (Striking out) STRASBOURG 12 aprilie 2007 FINAL 12/07/2007 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul lui Shishlov v. Rusia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința ca Cameră compusă din: Președintele Loucaides Kovler dna Steiner Hajiyev Spielmann S.E.
Jebens Malinverni, judecători și grefierul Secțiunii Nielsen, deliberat în privat la 22 martie 2007, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 75035/01) împotriva Federației Ruse depusă Curții în temeiul art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național rus, dl Aleksey Ivanovich Shishlov, la 9 august 2001. Guvernul rus (“ Guvernul”) a fost reprezentat de dl. P. Laptev, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Reclamantul a afirmat, în special, o încălcare a art. 6 din Convenție și a art. 1 din Protocolul nr. 1 în sensul că hotărârea în favoarea sa nu a fost executată în timp util.
Prin decizia din 23 martie 2006, Curtea a declarat cererea admisibilă și s-a alăturat și alte cereri referitoare la aceeași chestiune (n. 750025/01, 75026/01 și altele). Reclamantul și Guvernul au depus observații cu privire la fonduri (art. 59 § 1). FACTE CIRCUMSTANCESUL CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1949 și trăiește în regiunea Rostov. La 30 aprilie 2000, reclamantul a obținut o hotărâre a Curții orașului Shakhty din regiunea Rostov prin care autoritățile de securitate socială trebuiau să-i plătească o anumită sumă în ceea ce privește emolumentele anterior nerambursate. În 2002, reclamantul a primit suma datorată în temeiul hotărârii. La 2 decembrie 2006, reclamantul și Departamentul Shakhty al Muncii și Dezvoltării Sociale au intrat într-o soluție prietenoasă, conform căreia Departamentul trebuia să plătească compensația reclamantului cu 1 500 de euro („EUR”) pentru întârzierea în aplicarea hotărârii de mai sus.
La 13 decembrie 2006, Curtea orașului Shakhty a aprobat soluția. 10. La 26 decembrie 2006, hotărârea Tribunalului a devenit finală. 11. La 29 decembrie 2006, reclamantul a informat Curtea că valoarea de 1 500 EUR a fost creditată în contul său bancar. Curtea remarcă că plângerile reclamantului provin din faptul că o hotărâre în favoarea sa nu a fost executată în timp util, însă se pare că în 2002 suma datorată în temeiul hotărârii a fost plătită reclamantului și că în 2006 a primit, de asemenea, compensații pentru prejudiciile morale suportate prin executarea tardivă.
13. Curtea reamintește art. 37 din Convenție care, în măsura în care este cazul, prevede următoarele: „Curtea poate decide, în orice etapă a procedurii, de a elimina o cerere din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că ... (b) problema a fost rezolvată; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile acestuia, necesită.” 14. Curtea remarcă că părțile au ajuns la o soluționare la nivel intern. Sumele prevăzute în aceasta au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea și au fost plătite reclamantului fără întârziere nejustificată.
În aceste circumstanțe, Curtea consideră că problema a fost rezolvată la nivel intern (a se vedea Sarkisyan c. Rusia (dec.), nr. 20812/03, 2 martie 2006). 15. În plus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu o impune în prezent să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 din amendă 16). În consecință, cererea ar trebui să fie exclusă și cazul să fie eliminat din listă în conformitate cu art. 37 § 1 litera (b) din Convenție. Pentru aceste motive, Curtea UNANIMOUS decide să se angajeze la cerere; hotărăște să scoată cazul din listă. Søren Nielsen Loukis Președintele grefierului Loucaides, în limba engleză, și notificat în scris la 12 aprilie 2007, în conformitate cu art. 77 §§ și 3 din Regulamentul Curții.
Søren Nielsen Loukis Loucaides
FIRST SECTION
CASE OF SHISHLOV v. RUSSIA (Application no. 75035/01) JUDGMENT (Striking out) STRASBOURG 12 April 2007 FINAL 12/07/2007 This judgment will become final in the circumstances set out in Article 44 § 2 of the Convention. It may be subject to editorial revision. In the case of Shishlov v. Russia , The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Chamber composed of: Mr L. Loucaides , President , Mr A. Kovler , Mrs E. Steiner , Mr K. Hajiyev , Mr D. Spielmann , Mr S.E. Jebens , Mr G. Malinverni, judges , and Mr S. Nielsen , Section Registrar , Having deliberated in private on 22 March 2007, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application (no. 75035/01) against the Russian Federation lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Russian national, Mr Aleksey Ivanovich Shishlov, on 9 August 2001.
The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr P. Laptev, Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights.
The applicant alleged, in particular, a violation of Article 6 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 in that the judgment in his favour had not been enforced in good time.
By a decision of 23 March 2006, the Court declared the application admissible and also joined it with other applications concerning the same matter (nos. 75025/01, 75026/01, and others).
The applicant and the Government each filed observations on the merits (Rule 59 § 1). THE FACTS
THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE
6. The applicant was born in 1949 and lives in the Rostov Region.
On 30 April 2000 the applicant obtained a judgment of the Shakhty Town Court of the Rostov Region by which social-security authorities were to pay him a certain amount in respect of previously unpaid emoluments.
In 2002, the applicant received the amount due under the judgment.
On 2 December 2006 the applicant and the Shakhty Department of Labour and Social Development entered into a friendly settlement, according to which the Department was to pay the applicant compensation of 1,500 euros (“EUR”) for the delay in enforcement of the above judgment. In exchange, the applicant was to abandon his claims relating to untimely payments. On 13 December 2006 the Shakhty Town Court approved the settlement.
On 26 December 2006 the Town Court's judgment became final.
On 29 December 2006 the applicant informed the Court that the amount of EUR 1,500 had been credited into his bank account. THE LAW
The Court notes that the applicant's grievances stemmed from the fact that a judgment in his favour had not been enforced in good time. It appears, however, that in 2002 the amount due under the judgment was paid to the applicant and that in 2006 he also received compensation for the non-pecuniary damage incurred through the belated enforcement.
The Court recalls Article 37 of the Convention which, in so far as relevant, provides as follows: “The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that ... (b) the matter has been resolved; ... However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.”
The Court notes that the parties reached a settlement at domestic level. The amount stipulated therein was reasonable as to quantum and it was paid to the applicant without undue delay. In these circumstances, the Court considers that the matter was resolved at the domestic level (see Sarkisyan v. Russia (dec.), no. 20812/03, 2 March 2006).
Furthermore, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols does not require it at present to continue the examination of the application (Article 37 § 1 in fine ).
Accordingly, the application should be disjoined and the case struck out of the list in accordance with Article 37 § 1 (b) of the Convention.
FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY
1. Decides to disjoin the application; 2. Decides to strike the case out of the list. Done in English, and notified in writing on 12 April 2007, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Søren Nielsen Loukis Loucaides Registrar President