ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4026/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4026/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra conflictului de
competență constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei
Pitești la data de 7 august 2012, SC M.S.H. SRL a formulat plângere împotriva procesului
- verbal de constatare a contravenției din 22 februarie 2012 emis de Compania Națională
de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - CESTRIN.
Judecătoria Pitești, secția
civilă, prin sentința nr. 10430 din 4 decembrie 2012 a admis excepția de necompetența
teritorială a instanței. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea
Judecătoriei Cornetu, în raport de prevederile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 32/2001
și locul săvârșirii contravenției.
Judecătoria Cornetu, prin
sentința civilă nr. 3857 din 20 mai 2013 a admis excepția necompetenței teritoriale,
invocată din oficiu de către instanță. A declinat competența de soluționare a cauzei
în favoarea Judecătoriei Pitești. A constatat ivit conflictul negativ de competență
și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării
acestuia, reținând în esență incidența prevederilor Legii nr. 2/2013.
Regulatorul de competență
urmează a fi pronunțat în favoarea Judecătoriei Cornetu, în considerarea argumentelor
ce succed.
În raport de obiectul
cauzei, respectiv plângere contravențională formulată împotriva unui proces - verbal
de constatare și sancționare a contravenției întocmit pentru încălcarea art. 8 din
O.G. nr. 15/2002, devin incidente dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001,
respectiv cele cuprinse la art. 32, la care face trimitere O.G. nr. 15/2002 în
art. 10, conform cărora competența soluționării plângerii aparține judecătoriei
în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
În stabilirea instanței
competentă teritorial a soluționa prezenta plângere contravențională, problema care
se ridică în speță este de a stabili dacă modificările aduse prin art. III din Legea
nr. 2/2013, potrivit cărora plângerea se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție
domiciliază sau își are sediul contravenientul, sunt aplicabile.
Se observă că norma de
competență teritorială, derogatorie de la dispozițiile Ordonanței Guvernului
nr. 2/2001, este cuprinsă în Secțiunea a 2-a a Legii nr. 2/2013 ce poartă denumirea:
Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în
materia contenciosului administrativ și fiscal, legiuitorul făcând deci distincția
între cele două materii.
Coroborând sediul materiei
cu dispozițiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013 cuprinse în Capitolul III Dispoziții
tranzitorii și finale, se reține că acestea se referă numai la procesele în materia
contenciosului administrativ și fiscal nu și la cele în materie contravențională.
Prin urmare, atâta vreme
cât art. XXIII nu cuprinde dispoziții tranzitorii exprese vizând competența teritorială
în materie contravențională, nefiind posibilă o interpretare extensivă a acestora
rezultă că prevederile modificatoare ale Legii nr. 2/2013 se aplică numai proceselor
începute după intrarea în vigoare a legii.
Or, în speță, plângerea
contravențională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, respectiv
la 7 august 2012, instanța legal învestită fiind cea de la locul săvârșirii contravenției.
În
considerarea celor ce preced, având în vedere că locul săvârșirii contravenției
a fost Autostrada - A2 km12+450m, Glina, județul Ilfov, zonă situată în circumscripția
Judecătoriei Cornetu,
competența soluționării plângerii contravenționale
revine, potrivit art. 32 din O.G. nr. 2/2001, Judecătoriei Cornetu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 septembrie
2013.