ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 120/2015

Deliberând asupra cauzei de față,

reține următoarele:

Prin

decizia civilă nr. 1004/R din 30 iunie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția I

civilă,

a fost constatat

perimat recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Sălaj împotriva

sentinței civile nr. 5292 din 17 octombrie 2011 a Tribunalului Sălaj pronunțată

în Dosar nr. 4186/84/2011.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut

următoarele:

Soluționarea irevocabilă a Dosarului

nr. 7667/84/2010, ce a constituit motivul de suspendare al prezentului dosar a avut

loc la data de 19 martie 2013, așa cum rezultă din mențiunile de pe ștampila aplicată

în acest sens de prima instanță.

Față de data soluționării irevocabile a

Dosarului nr. 7667/84/2010, care a fost așa cum s-a arătat, 19 martie 2013 și data

cererii de repunere pe rol – 03 iunie 2014, se constată că rămânerea în nelucrare

a prezentului dosar este mai mare de un an.

Rămânerea în nelucrare a fost din vina

părților, inclusiv a pârâtei, întrucât chiar dacă suspendarea a avut loc în baza

dispozițiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ. de la data rămânerii irevocabile a Dosarului

nr. 7667/84/2010, acestea, inclusiv pârâta, avea obligația sa depună diligente pentru

repunerea pe rol a dosarului în vederea continuării judecății, până la împlinirea

termenului de perimare.

Stăruința părților în judecarea cauzei

este activată după rămânerea irevocabilă a pricinii care a constituit motivul suspendării

după acest moment el fiind suspendat doar până în acest moment, așa cum rezultă

din dispozițiile art. 250 alin. (1) C. proc. civ.

În consecință, Curtea de Apel a constatat

perimarea recursului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

pârâta Casa Teritorială de

Pensii Sălaj, susținând nelegalitatea soluției.

Intimata-reclarnantă nu a formulat întâmpinare.

Înalta Curte, la termenul din 16 ianuarie

2015, a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității recursului, invocată

din oficiu, pe care o va analiza cu prioritate, față de dispozițiile art 137 C.

proc. civ., și pe care o va admite, pentru considerentele care succed:

În speță, recursul a fost exercitat împotriva

unei decizii irevocabile, prin care s-a constatat perimat recursul declarat de pârâta

Casa Județeană de Pensii Sălaj împotriva sentinței civile nr. 5292 din 17

octombrie 2011 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în Dosar nr. 4186/84/2011.

Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ.,

care reglementează obiectul recursului, sunt supuse acestei căi de atac „hotărârile

date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de

lege, hotărârile altor organe eu activitate jurisdlcțională".

De asemenea, potrivit art. 377 alin.

(2) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri irevocabile cele „date în recurs chiar dacă

prin acestea s-a soluționat fondul pricinii".

A fortiori

au acest caracter, irevocabil, hotărârile

date în recurs, când pricina a fost soluționată prin reținerea unui incident procedural,

cum este cel al perimării.

Or, așa cum s-a menționat anterior, cu

referire la dispozițiile procedurale care circumstanțiază obiectul recursului, împotriva

hotărârilor irevocabile nu mai este deschisă această cale de atac, care a fost epuizată

prin exercitarea deja a dreptului la recurs (având în vedere unicitate căilor de

atac).

Împrejurarea că în art. 253 alin. (2) C.

proc. civ. se menționează că „hotărârea care constată perimarea este supusă recursului",

nu poate fi înțeleasă în sensul că este susceptibilă de această cale de atac și

decizia prin care se constată intervenit incidentul procedural al perimării tocmai

în legătură cu judecata unui recurs, cum este cazul de față.

Aceasta, întrucât intenția legiuitorului

nu a fost aceea de a deschide o nouă cale de atac a recursului, după ce hotărârea

a devenit irevocabilă, fiind epuizat dreptul de a exercita recurs.

La aceeași concluzie conduce și coroborarea

dispozițiilor art. 253 alin. (2) cu cele ale art. 299 alin. (1) C. proc. civ. și

art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., texte care, definind obiectul recursului,

stabilesc în mod clar că acesta nu poate fi reprezentat de hotărâri irevocabile.

Astfel spus, hotărârea pronunțată asupra

incidentului perimării poate fi atacată cu recurs numai dacă și hotărârea care s-ar

fi pronunțat în cererea perimată ar fi fost susceptibilă de această cale de atac

(după regula conform căreia accesoriul urmează soarta principalului - „accesorium

sequitur principale'').

Cum exercitarea unei căi de atac nu se

poate face decât în cadrul reglementat de lege, rezultă că recursul, fiind exercitat

în speță împotriva unei decizii irevocabile, este inadmisibil, sens în care se va

decide.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de pârâta Casa Teritorială de Pensii Sălaj împotriva deciziei nr. 1004/R din 30

iunie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16

ianuarie 2015.