ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5724/2013

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față,

constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată în data de 10 mai

2012 la Judecătoria Cornetu sub nr. 6907/1748/2012, petentul Z.Ș. a contestat

Procesele-verbale de contravenție seria R12 ..... din 10 aprilie 2012 și R12

..... din 10 aprilie 2012 emise de intimata CNCDNR SA - Cestrin, prin care a

fost amendat cu suma totală de 500 RON, pentru încălcarea prevederilor art. 8

alin. (3) din O.G. nr. 15/2002.

Judecătoria Cornetu,

prin Sentința civilă nr. 3669 din 15 mai 2013, a scos cauza de pe rol și a

înaintat-o Judecătoriei Medgidia, considerând că nu este competentă teritorial

să soluționeze cauza, raportat la dispozițiile art. 10

1

din O.G. nr.

15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe

rețeaua de drumuri naționale din România, astfel cum a fost modificată prin

Legea nr. 2 din 1 februarie 2013.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia, la data de 30 iulie 2013 și, prin

Sentința civilă nr. 1922 din 12 septembrie 2013, Judecătoria Medgidia a scos cauza

de pe rol și a trimis-o Judecătoriei Cornetu, în temeiul dispozițiilor art. III

coroborat cu art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cauzei de

față îl reprezintă plângerea contravențională prin care au fost contestate

Procesele-verbale de constatare și sancționare a contravenției seria R12 .....

din 10 aprilie 2012 și R12 ..... din 10 aprilie 2012 întocmit de intimata

CNADNR - SA.

Prin aceste

procese-verbale încheiate la data de 10 aprilie 2012, la sediul agentului

constatator, s-a reținut că la data de 10 aprilie 2012, în locul Autostrada A2

km 12 + 450 m, Glina, județul Ilfov, vehiculul cu nr. de înmatriculare .....,

aparținând lui Z.Ș. ar fi circulat fără a deține rovinieta valabilă, proba

făcându-se cu imaginea foto.

Potrivit

dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al

contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal

de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în

a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și

pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de

procedură civilă, aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2)

care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 10

1

: „prin

derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (….) plângerea, însoțită de copia

procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în

a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.”

Această normă de

competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este

cuprinsă în Secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de

Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și

în materia contenciosului administrativ și fiscal, legiuitorul făcând așadar,

distincția între cele două materii.

Însă, potrivit dispozițiilor

art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții

tranzitorii și finale: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în

materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data

schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor

legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei

legi.”

De asemenea, alin.

(2) și (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce

cauze se referă alin. (1), respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la

data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi,

sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel” și (3)

„Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului

administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe

rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența

tribunalelor se trimit la tribunale.”

Drept urmare, din

interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că

art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în

materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie

contravențională.

Așadar, de vreme ce

art. XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia

contravențională, prevederile acestui text nu sunt aplicabile decât pentru

materia contenciosului administrativ și fiscal, chiar dacă materia

contravențiilor constituie dispoziții de drept public și nu de drept privat.

Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod

unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe

materii (procedură penală, contravenții, contencios administrativ și fiscal,

conflicte de muncă și asigurări sociale), iar dispozițiile art. XXIII alin. (1)

se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal,

nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile și

proceselor în alte materii.

Având în vedere

considerentele reținute, dispozițiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se aplică

numai proceselor în materie contenciosului administrativ și fiscal, în timp ce

prevederile art. III din Legea nr. 2/2013 de modificare a O.G. nr. 15/2002 se

aplică plângerilor contravenționale formulate în temeiul acestei ordonanțe,

după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, nu și celor în curs de

soluționare.

Or, în speță,

plângerea contravențională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr.

2/2013, respectiv la data de 10 mai 2012. Locul săvârșirii contravenției

reținute în sarcina petentului a fost Autostrada A2 km 12 + 450 m, Glina,

județul Ilfov, localitate situată în circumscripția Judecătoriei Cornetu, așa

încât această instanță este competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 32

alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere caracterul absolut al

competenței teritoriale reglementate în materie contravențională.

Față de cele ce preced,

soluționarea pricinii este de competența Judecătoriei Cornetu, în favoarea

căreia urmează a fi stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 6 decembrie 2013.

Procesat de GGC - LM