CASE OF AKPINAR AND ALTUN v. TURKEY

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

27.02.2007

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: No violation of Art. 2 (substantive aspect);Violation of Art. 2 (procedural aspect);No violation of Art. 3;Violation of Art. 3;Not necessary to examine Art. 3 (procedural aspect);Pecuniary damage - claim dismissed;Non-pecuniary damage - financial award;Costs and expenses award - Convention proceedings

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF AKPINAR AND ALTUN v. TURKEY (CtEDO, 2007)

HUDOC · oficial

Reclamanții s-au născut în 1957 și 1949 și trăiesc în Aydın (Turcia) și, respectiv, în Australia. Cererea se referă la uciderea fratelui primului reclamant, Seyit Külekçi, și a fiului celui de-al doilea reclamant, Doğan Altun, presupusa mutilare a cadavrelor lor de către forțele de securitate și a presupusului eșec în efectuarea unei anchete eficace asupra acuzațiilor reclamanților. La 14 aprilie 1999, Seyit Külekçi și Doğan Altun au fost uciși de forțele de securitate în cursul unui conflict armat care a avut loc în satul Yeșilalan, districtul Turhal (provincia Tokat). Potrivit raportului de scenă a incidenței (olay yeri tespit tutanağı) elaborat și semnat de patru ofițeri de gendarmerie din comandă turcală gendarmerie, forțele de securitate au înființat o ambuscadă în Yeșilalan pentru a captura membrii TKP-ML/TIKKO (Partitul Comunist al Turciei / MarxistLeninist / Turc Muncitorii și armata de eliberare a campanilor). Șase membri ai organizației au sosit în sat și au fost ordonați să se predea. Un conflict a izbucnit după ce au deschis focul. Când focul a încetat forțele de securitate au găsit doi cadavre. De asemenea, au găsit două puști automate, patru încărcătoare și cincizeci de cartușe lângă cadavre. Celelalte patru persoane au fugit. În raport se menționează că forțele de securitate au folosit 10 grenade de mână, 2.780 gloanțe de tip Bixi, 1.420 gloanțe de tip G3, 2.620 gloanțe de tip Kalashnikov și alte muniții utilizate pentru iluminare. Ofițerii de gendarmerie a desenat în continuare o haină de schiță a scenei incidentului. La 15 aprilie 1999, puștile și cartușele găsite după conflict au fost trimise la comanda de gendarmerie provincială Tokat pentru un examen balistic. La 14 mai 1999, la cererea comanda de gendarmerie Tokat, trei experți balistic la comanda generală a gendarmeriei au efectuat un examen balistic de două puști și 44 de cartușe găsite la locul faptei. După incident, ofițerii de la comanda Turhal gendarmerie au dus cadavrele la curtea comandă. Corpurile au fost identificate ca cele ale lui Seyit Külekçi și Doğan Altun. 10. La 15 aprilie 1999 au fost efectuate examene post-mortem asupra decedatului în curtea comandamentului Turhal gendarmerie de către un expert medical, în prezența procurorului public Turhal. Potrivit raportului expertului, Doğan Altun a primit nouă gloanțe la cap, umeri, piept și picioare. De asemenea, s-a remarcat că jumătate din urechea stângă a fost tăiată. Expertul medical a observat că Seyit Külekçi a primit opt gloanțe la cap, umeri, brațe, piept, abdomen și regiunea lombară. El a observat în continuare că ambele urechi ale lui Seyit Külekçi au fost tăiate. Expertul a remarcat numeroase alte răni asupra corpurilor. El a concluzionat că cauza morții lor a fost hemoragie și leziuni la țesutul cerebral ca urmare a rănilor cauzate de arme de foc. El a considerat că nu era nevoie să efectueze o autopsie completă, deoarece cauza decesului a fost evidentă din rezultatele examinării. După examinarea cadavrelor au fost plasate în morga Spitalului Turhal. 11. În aceeași zi, ofițerii de gendarmerie au luat declarația Z.U., un locuitor al lui Yeșilalan, rănit în timpul conflictului armat din 14 aprilie 1999. Z.U. a menținut, printre altele, că la ora 9:00. Teroriștii au sosit la sat și l-au rugat să-i ducă la casa șefului satului (muhtar). Pe drum, au fost concediați. S-a ascuns într-un canal și, ulterior, în grădina unei case. Z.U. susține că s-a ascuns până la dimineața următoare, după care, îmbrăcat rana, soldații l-au dus la spitalul Turhal. 12. La 16 aprilie 1999, cadavrele Doğan Altun și Seyit Külekçi au fost returnate, respectiv, la al doilea reclamant, Fevzi Altun, precum și la fratele lui Seyit Külekçi, Ali Külekçi. 13. La o dată neespecificată, procurorul public Turhal a inițiat o anchetă (n. 1999/624) împotriva decedatului și a altor patru persoane, care au fost suspectate de a aparține organizației teroriste TKP-ML/TIKKO. 14. La 15 iunie 1999, reclamanții au depus o plângere la biroul procurorului Turhal. În plângerea lor, au susținut că brațul stâng al lui Doğan Altun a fost tăiat. Au susținut în continuare că urechile lui Seyit Külekçi și Doğan Altun au fost tăiate și că au existat diferite leziuni asupra corpurilor lor care nu ar fi putut fi cauzate de arme de foc. Reclamanții au susținut că rudele lor au fost torturate înainte de a muri sau, în mod alternativ, că forțele de securitate au tratat cadavrele defectuoase. Reclamanții au solicitat procurorului să inițieze o anchetă împotriva membrilor forțelor de securitate care au fost responsabile pentru mutilarea corpurilor rude. 15. La o dată neespecificată procurorul public Turhal a deschis o anchetă cu privire la acuzațiile reclamanților (nr. 1999/1117). 16. La 11 octombrie 1999, procurorul public Turhal a decis să se alăture anchetelor nr. 1999/624 și 1999/1117, deoarece au avut legătură cu același incident. 17. La 15 februarie 2000, S. Ș., un soldat de gendarmerie care a participat la operațiunea militară din Turhal la 14 aprilie 1999, a declarat procurorului public Turhal. El a afirmat că a existat un conflict armat între teroriști și forțele de securitate în ziua în cauză și că, la sfârșitul conflictului, doi teroriști au fost găsiti morți. De asemenea, a susținut că aceste două persoane au fost ucise de echipe speciale. El a declarat că urechile decedaților au fost deja tăiate atunci când le-a văzut, și că el a semnat raportul scenei de incidență fără a-l fi citit. 18. La 17 februarie 2000, procurorul public Turhal a luat declarații de la K.K., comandantul deputat al secției de gendarmerie în comanda Turhal gendarmerie. El a susținut că în aprilie 1999 s-a desfășurat o operațiune militară efectuată de echipele de comando gendarmerie împreună cu o echipă specială și că a participat la această operațiune ca ghid. El a declarat că, după conflictul armat dintre teroriști și forțele de securitate, el și echipa sa au dus cadavrele la centrul orașului. El nu a realizat că urechile teroriștilor au fost tăiate de când cadavrele erau acoperite de noroi. El a opinit că locuitorii satului Yeșilalan ar fi putut tăia urechile teroriștilor din frică pentru că conflictul armat a avut loc în satul lor. 19. La 30 martie 2000 M.Ç., un alt polițist al gendarmeriei care își exercita serviciul militar în Turhal în 1999, a declarat procurorului public Kurșunlu din Çankırı. El a susținut că Seyit Külekçi și Doğan Altun au fost uciși de echipe speciale. El a susținut că nu s-a apropiat de cadavre. El a văzut că grenadele de mână au explodat pe cadavre. La 18 aprilie 2000, S.Y., un sergent care a servit în Turhal între 1996 și 1999, a declarat procurorului public Elazığ. Sergentul a susținut că nu a văzut nici nu a tratat cadavrele. El a susținut că daunele cadavrelor ar fi putut fi cauzate de arme de foc. 21. La 3 septembrie 2000, procurorul public Turhal a decis să separe ancheta împotriva ofițerilor care au participat la operațiunea desfășurată la 14 aprilie 1999 de la investigația împotriva decedatului și a celor patru suspecți care au fugit în aceeași zi. În decizia sa, el a remarcat că aceste chestiuni intră sub jurisdicția diferitelor instanțe. Procurorul public a identificat acuzația împotriva forțelor de securitate ca fiind cea a „caselor de insultare”. 22. La 10 octombrie 2000, procurorul public Turhal a depus un proiect de procuror de inculpare acuzând ofițerii de gendarmerie M.Ç., K.K., S. Ș. și S.Y. cu „insultarea” cadavrelor Seyit Külekçi și Doğan Altun, în conformitate cu art. 178 § 1 din Codul Penal. 23. În aceeași zi, Tribunalul Penal Turhal a încadrat aceste ofițeri în judecată. 24. La 31 octombrie 2000, M.Ç. a făcut declarații în fața Tribunalului Penal Kurșunlu, negând afirmația că a tăiat urechile. El a susținut că nu le-a văzut și nu a tratat rău. 25. La 20 decembrie 2000, Tribunalul Penal Turhal a ținut o audiere. 26. La 5 ianuarie 2001, instanța de primă instanță a hotărât să amâne impunerea unei sentințe finale asupra acuzatului, în temeiul articolului 1 din Legea nr. 4616. Curtea a susținut că procedura penală împotriva acuzatului va fi suspendată și o sentință finală impusă în cazul în care acestea sunt condamnate pentru o nouă infracțiune intenționată în termen de cinci ani de la această decizie. 27. Hotărârea din 5 ianuarie 2001 a devenit finală, deoarece nici procurorul public și nici ofițerii acuzați nu au apelat împotriva acesteia. 28. O descriere a dreptului intern la momentul material se poate găsi în Ergi c. Turcia (alegerea din 28 iulie 1998, Raporturile Hotărârilor și Deciziilor 1998IV, §§48 și 51), İlhan c. Turcia ([GC], nr. 22277/93, §§ 36, 41 și 42, ECHR 2000VII) și Șahmo c. Turcia (dec.), nr. 37415/97, 1 aprilie 2003).

The applicants were born in 1957 and 1949 and live in Aydın (Turkey) and Australia respectively. The application concerns the killing of the first applicant's brother, Seyit Külekçi, and the second applicant's son, Doğan Altun, the alleged mutilation of their corpses by security forces and the alleged failure to conduct an effective investigation into the applicants' allegations. 5. On 14 April 1999 Seyit Külekçi, and Doğan Altun were killed by security forces in the course of an armed clash which occurred in the village of Yeșilalan, Turhal district (province of Tokat). 6. According to the scene-of-incident report (olay yeri tespit tutanağı) drawn up and signed by four gendarmerie officers from the Turhal district gendarmerie command, security forces had set up an ambush in Yeșilalan in order to capture members of the TKP-ML/TIKKO (Communist Party of Turkey / MarxistLeninist / Turkish Workers and Peasants' Liberation Army). Six members of the organisation arrived in the village and were ordered to surrender. A clash broke out after they opened fire. When the firing ceased the security forces found two corpses. They also found two automatic rifles, four chargers and fifty cartridges next to the bodies. The other four persons fled. It is stated in the report that the security forces used 10 hand grenades, 2,780 Bixi-type bullets, 1,420 G3-type bullets, 2,620 Kalashnikov-type bullets, and other ammunition used for illumination. The gendarmerie officers further drew a sketch-map of the scene of the incident. 7. On 15 April 1999 the rifles and the cartridges found after the clash were sent to the Tokat provincial gendarmerie command for a ballistic examination. 8. On 14 May 1999, upon the request of the Tokat gendarmerie command, three ballistic experts at the gendarmerie general command conducted a ballistic examination of two rifles and 44 of the cartridges found at the scene. 9. Following the incident, officers from the Turhal gendarmerie command took the corpses to their command's yard. The bodies had been identified as those of Seyit Külekçi and Doğan Altun. 10. On 15 April 1999 post-mortem examinations were carried out on the deceased in the Turhal gendarmerie command's yard by a medical expert, in the presence of the Turhal public prosecutor. According to the expert's report, Doğan Altun had received nine bullets to his head, shoulders, chest and legs. It was also noted that half of his left ear had been cut off. The medical expert observed that Seyit Külekçi had received eight bullets to his head, shoulders, arms, chest, abdomen and lumbar region. He further observed that both of Seyit Külekçi's ears had been cut off. The expert noted numerous other wounds on the bodies. He concluded that the cause of their deaths was haemorrhaging and damage to the cerebral tissue as a result of wounds caused by firearms. He considered that there was no need to carry out a full autopsy as the cause of death was clear from the findings of the examination. During the post-mortem examination, photographs of the deceased were taken. After the examination the corpses were placed in the Turhal State Hospital morgue. 11. On the same day, the gendarmerie officers took the statement of Z.U., an inhabitant of Yeșilalan who was wounded during the armed clash on 14 April 1999. Z.U. maintained, inter alia, that at 9 p.m. terrorists had arrived at the village and asked him to take them to the house of the village headman (muhtar). On their way, shots were fired. He hid in a ditch and, subsequently, in the garden of a house. Z.U. contended that he had remained hidden until the following morning, whereupon, having dressed his wound, soldiers had taken him to Turhal hospital. 12. On 16 April 1999 the corpses of Doğan Altun and Seyit Külekçi were returned, respectively, to the second applicant, Fevzi Altun, and to Seyit Külekçi's brother, Ali Külekçi. 13. On an unspecified date, the Turhal public prosecutor initiated an investigation (no. 1999/624) against the deceased and four others, who were all suspected of belonging to the terrorist organisation TKP-ML/TIKKO. 14. On 15 June 1999 the applicants filed a complaint with the Turhal public prosecutor's office. In their complaint they maintained that Doğan Altun's left arm had been cut. They further contended that the ears of Seyit Külekçi and Doğan Altun had been cut off and that there were various injuries on their bodies which could not have been caused by firearms. The applicants alleged that their relatives had been tortured before they died or, alternatively, that the security forces had ill-treated the corpses. The applicants requested the public prosecutor to initiate an investigation against those members of the security forces who were responsible for the mutilation of their relatives' bodies. 15. On an unspecified date the Turhal public prosecutor opened an investigation into the applicants' allegations (no. 1999/1117). 16. On 11 October 1999 the Turhal public prosecutor decided to join investigations nos. 1999/624 and 1999/1117, since they concerned the same incident. 17. On 15 February 2000 S.Ș., a gendarmerie private who had participated in the military operation in Turhal on 14 April 1999, gave statements to the Turhal public prosecutor. He contended that there had been an armed clash between terrorists and the security forces on the day in question and that, at the end of the clash, two terrorists had been found dead. S.Ș. further maintained that these two persons had been killed by special teams. He stated that the ears of the deceased had already been cut off when he saw them, and that he had signed the scene-of-incident report without having read it. 18. On 17 February 2000 the Turhal public prosecutor took statements from K.K., the deputy gendarmerie station commander in the Turhal gendarmerie command. He maintained that in April 1999 there had been a military operation conducted by gendarmerie commando teams together with a special team, and that he had participated in this operation as a guide. He stated that, following the armed clash between the terrorists and the security forces, he and his team had taken the corpses to the town centre. He did not realise that the terrorists' ears had been cut off since the corpses were covered with mud. He opined that the inhabitants of Yeșilalan village could have cut off the terrorists' ears out of fear because the armed clash had occurred in their village. 19. On 30 March 2000 M.Ç., another gendarmerie private who was performing his military service in Turhal in 1999, gave statements to the Kurșunlu public prosecutor in Çankırı. He maintained that Seyit Külekçi and Doğan Altun had been killed by special teams. He contended that he had not approached the corpses. He saw that hand grenades had exploded on the bodies. He denied the allegation that he had ill-treated them. 20. On 18 April 2000 S.Y., a sergeant who had served in Turhal between 1996 and 1999, gave statements to the Elazığ public prosecutor. The sergeant contended that he had neither seen nor ill-treated the corpses. He maintained that the damage to the corpses could have been caused by firearms. 21. On 3 September 2000 the Turhal public prosecutor decided to separate the investigation against the officers who had participated in the operation conducted on 14 April 1999 from the investigation against the deceased and the four other suspects who had fled on the same day. In his decision, he noted that these matters fell within the jurisdiction of different courts. The public prosecutor identified the charge against the security forces as that of “insulting corpses”. 22. On 10 October 2000 the Turhal public prosecutor filed a bill of indictment charging the gendarmerie officers M.Ç., K.K., S.Ș. and S.Y. with “insulting” the corpses of Seyit Külekçi and Doğan Altun, contrary to Article 178 § 1 of the Criminal Code. 23. On the same day the Turhal Criminal Court of First Instance placed those officers on trial. 24. On 31 October 2000 M.Ç. made statements before the Kurșunlu Criminal Court of First Instance, denying the allegation that he had cut the ears off the corpses. He maintained that he had neither seen nor ill-treated them. 25. On 20 December 2000 the Turhal Criminal Court of First Instance held a hearing. 26. On 5 January 2001 the first-instance court decided to defer the imposition of a final sentence upon the accused, pursuant to section 1 of Law no. 4616. The court held that the criminal proceedings against the accused would be suspended and a final sentence imposed should they be convicted of a further intentional offence within five years of this decision. 27. The judgment of 5 January 2001 became final, as neither the public prosecutor nor the accused officers appealed against it. 28. A description of the domestic law at the material time can be found in Ergi v. Turkey (judgment of 28 July 1998, Reports of Judgments and Decisions 1998IV, §§ 48 and 51), İlhan v. Turkey ([GC], no. 22277/93, §§ 36, 41 and 42, ECHR 2000VII) and Șahmo v. Turkey ((dec.), no. 37415/97, 1 April 2003).

§ Cauze similare