ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1653/2014

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 4021 din 21 martie 2012, pronunțată de Judecătoria Brașov în Dosarul civil nr. 18010/197/2011 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta C.P. în contradictoriu cu pârâta Asociația de Proprietari de Apartamente nr. 77 Brașov, reclamanta fiind obligată să plătească pârâtei suma de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și al scutirii acesteia de plata sumei reprezentând penalități de întârziere, fără cheltuieli de judecată.

Prin Decizia nr. 1645/R din 13 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă, a fost respins recursul declarat de recurenta-reclamantă C.P. în contradictoriu cu intimata-pârâtă Asociația de Proprietari de Apartamente nr. 77 împotriva Sentinței civile nr. 4021 din 21 martie 2012, pronunțată de Judecătoria Brașov. Împotriva acestei decizii, revizuentele C.A.C. și C.P. au formulat cerere de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data de 9 septembrie 2013. La termenul de dezbateri în fond, Înalta Curte a luat în examinare excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, conform art. 323 alin. (1) C. proc. civ. și a rămas în pronunțare asupra acestui aspect. În raport de cele anterior expuse, Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva dispozițiilor art. 137 C. proc.

civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța prioritar asupra excepțiilor de fond sau de procedură care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii, va admite excepția necompetenței sale în soluționarea prezentei cauze, invocată în temeiul prevederilor art. 159 alin. (2) C. proc. civ., în considerarea următoarelor argumente: Raportând evocatele texte legale la prevederile art. 159 alin. (2) C. proc. civ.

raportat la art. 159 1 alin. (2) din același cod, care dispun că: "necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad;" și că: "necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului", Înalta Curte reține că nu este competentă material în soluționarea cererii de revizuire formulate, având în vedere prevederile legale anterior evocate. Întrucât decizia atacată a fost pronunțată de Tribunalul Brașov și față de dispozițiile art. 323 alin. (1) C. proc.

civ., conform cărora "cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se solicită", Înalta Curte apreciază ca fiind competent material în soluționarea prezentei cereri Tribunalul Brașov. Pe cale de consecință, Înalta Curte va declina competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuentele C.A.C. și C.P. pe care o va trimite spre competentă soluționare Tribunalului Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Declină competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuenții C.A.C. și C.P. împotriva Deciziei nr. 1645/R din 13 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă, în favoarea Tribunalului Brașov. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 mai 2014. Procesat de GGC - AZ