ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1653/2014

Asupra cererii de

revizuire de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 4021 din 21 martie

2012, pronunțată de Judecătoria Brașov în Dosarul civil nr. 18010/197/2011 a

fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta C.P. în

contradictoriu cu pârâta Asociația de Proprietari de Apartamente nr. 77 Brașov,

reclamanta fiind obligată să plătească pârâtei suma de 500 RON cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul admiterii

cererii de chemare în judecată și al scutirii acesteia de plata sumei

reprezentând penalități de întârziere, fără cheltuieli de judecată.

Prin Decizia nr.

1645/R din 13 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă,

a fost respins recursul declarat de recurenta-reclamantă C.P. în contradictoriu

cu intimata-pârâtă Asociația de Proprietari de Apartamente nr. 77 împotriva

Sentinței civile nr. 4021 din 21 martie 2012, pronunțată de Judecătoria Brașov.

Împotriva acestei

decizii, revizuentele C.A.C. și C.P. au formulat cerere de revizuire

înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data de 9 septembrie 2013.

La termenul de

dezbateri în fond, Înalta Curte a luat în examinare excepția necompetenței

materiale invocată din oficiu, conform art. 323 alin. (1) C. proc. civ. și a

rămas în pronunțare asupra acestui aspect.

În raport de cele

anterior expuse, Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului din

perspectiva dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se

va pronunța prioritar asupra excepțiilor de fond sau de procedură care fac de

prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii, va admite excepția

necompetenței sale în soluționarea prezentei cauze, invocată în temeiul

prevederilor art. 159 alin. (2) C. proc. civ., în considerarea următoarelor

argumente:

Raportând evocatele

texte legale la prevederile art. 159 alin. (2) C. proc. civ. raportat la art.

159

1

alin. (2) din același cod, care dispun că: "necompetența

este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul

este de competența unei instanțe de alt grad;" și că: "necompetența

materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de

către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate

în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra

fondului", Înalta Curte reține că nu este competentă material în

soluționarea cererii de revizuire formulate, având în vedere prevederile legale

anterior evocate.

Întrucât decizia

atacată a fost pronunțată de Tribunalul Brașov și față de dispozițiile art. 323

alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "cererea de revizuire se îndreaptă

la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se

solicită", Înalta Curte apreciază ca fiind competent material în

soluționarea prezentei cereri Tribunalul Brașov.

Pe cale de

consecință, Înalta Curte va declina competența de soluționare a cererii de

revizuire formulată de revizuentele C.A.C. și C.P. pe care o va trimite spre

competentă soluționare Tribunalului Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de

soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuenții C.A.C. și C.P.

împotriva Deciziei nr. 1645/R din 13 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul

Brașov, secția I civilă, în favoarea Tribunalului Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 13 mai 2014.

Procesat

de GGC - AZ