ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5602/2013

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 241 din 26 octombrie 2010

a Tribunalului Suceava, secția civilă a fost respinsă cererea de recuzare

formulată de petentul D.C., în calitate de mandatar al apelantului D.P., în

Dosarul civil nr. 10007/314/2009 al Tribunalului Suceava, având ca obiect

„plângere împotriva încheierii de carte funciară”.

Împotriva Încheierii

nr. 241 din 26 octombrie 2010 a Tribunalului Suceava, secția civilă a declarat

recurs reclamantul D.P., prin mandatar D.I.C.

Prin Încheierea de

ședință din 30 octombrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I

civilă a suspendat judecata recursului, în conformitate cu dispozițiile art.

242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând lipsa părților la dezbateri.

Înalta Curte constată

că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 248 C. proc. civ. referitoare la

perimare, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., cauza a fost repusă pe rol, din

oficiu, la data de 11 noiembrie 2013, pentru a se verifica dacă sunt întrunite

cerințele art. 248 alin. (1) din același cod.

Conform acestui din

urmă text, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, revizuire și

orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar

împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp de 1 an.

Ca atare, perimarea

apare ca o sancțiune determinată tocmai de lipsa de stăruință a părților în

soluționarea litigiului, ea având un caracter mixt, atât de sancțiune cât și de

desistare de la judecată.

În definirea

perimării, rămânerea cauzei în nelucrare și culpa părții sunt două elemente

esențiale, sancțiunea procedurală extinzându-și domeniul de acțiune și asupra

căilor de atac.

În speță, din culpa

părților, cauza a rămas în nelucrare, de la 30 octombrie 2012 - data

suspendării cauzei - nemaifiind întocmit niciun act de procedură, fiind

îndeplinite astfel condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

Se constată așadar

că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 248 și urm. C. proc. civ.,

cererea de recurs fiind perimată de drept, ca o consecință a lipsei de

stăruință a părților în desfășurarea activității judiciare.

În consecință, se va

constata din oficiu, că a operat sancțiunea prevăzută de lege, recursul

declarat de reclamantul D.P., prin mandatar D.I.C. fiind perimat.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată

cauza având ca obiect recursul declarat de reclamantul D.P., prin mandatar

D.I.C. împotriva Încheierii nr. 241 din 26 octombrie 2010 a Tribunalului

Suceava, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 decembrie 2013.

Procesat de GGC - LM