ÎCCJ, Decizia nr. 350/2021

Asupra recursului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 119 din data de 16 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2020, a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 165 din data de 17 februarie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a reținut că obiectul prezentei căi de atac îl constituie decizia penală nr. 165 din data de 17 februarie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, prin care s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul revizuent A. împotriva încheierii nr. 395 din data de 21.12.2020 pronunțată de Tribunalul Suceava, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii penale nr. 316/09.11.2020 a Tribunalului Suceava pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Așadar, s-a constatat că, prin decizia penală apelată, curtea de apel a examinat calea de atac formulată de către contestatorul A. împotriva unei hotărâri definitive prin care i s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată împotriva unei încheieri definitive ce a avut ca obiect o contestație privind durata procesului penal.

Decizia penală atacată este definitivă, împotriva acesteia legea neprevăzând nicio cale de atac ordinară sau extraordinară. În materie penală, căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești pot fi exercitate în condițiile strict prevăzute de normele de procedură.

În cauză, s-a constatat că apelantul A. a formulat apel împotriva unei soluții nesusceptibile de reformare și, prin urmare, calea de atac exercitată în cauză este inadmisibilă.

Împotriva deciziei penale nr. 119 din data de 16 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2020, petentul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 18 octombrie 2021, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de recurent, constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

Legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice, luând în considerare efectele principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, principiul privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și exigențele stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Prin urmare, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Procesul penal se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legale, iar hotărârile judecătorești sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători reține că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din CEDO impune existența unei căi judiciare efective care să permită părții de a beneficia de o cale de atac, dreptul de acces la o instanță fiind un element inerent al garanțiilor consacrate de acest articol și oferă instanței dreptul, ca în fiecare caz, să procedeze la o evaluare în lumina particularităților procedurii, pentru ca în aplicarea normelor de procedură, să se evite un formalism excesiv care ar aduce atingere caracterului echitabil al procedurilor și o flexibilitate excesivă care ar conduce la eliminarea condițiilor procedurale stabilite de lege.

Completul de 5 judecători al Înaltei Curți observă că recurentul a formulat o cale de atac denumită "recurs", aceasta vizând o hotărâre judecătorească definitivă, respectiv decizia penală nr. 119 din data de 16 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2020, prin care a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 165 din data de 17 februarie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, care la rândul său este tot o decizie penală definitivă.

Astfel, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, calea de atac denumită "recurs" împotriva unei decizii penale definitive, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept. Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor. Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Prin urmare, petentul a exercitat o cale de atac împotriva deciziei penale nr. 119 din data de 16 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, împotriva căreia nu mai poate fi exercitată nicio cale de atac ordinară sau extraordinară. Așadar, calea de atac declarată de petent nu poate fi calificată nici formal într-o cale de atac din cele prevăzute de legea procesual penală.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 119/A din data de 16 aprilie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 119/A din data de 16 aprilie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 octombrie 2021.

GGC - MM