ÎCCJ, Decizia nr. 320/2021

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor reține următoarele:

I. Prin încheierea nr. 45 din data de 28 ianuarie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 4885 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația privind durata procesului penal formulată de petentul A. cu privire la dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Suceava.

Totodată, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În esență, pentru a dispuse astfel, Curtea de Apel Suceava a reținut că dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Suceava cu privire la care petentul A. a formulat prezenta contestație privind durata procesului penal, a avut ca obiect "plângere soluții de urmărire/netrimitere judecată - art. 340 noul C. proc. pen..", stadiul procesual fiind revizuire, dosar soluționat prin Sentința penală nr. 323 din 2.12.2019, prin care s-a respins, în temeiul art. 459 alin. (5) C. proc. pen., ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. cu privire la Încheierea nr. 245 din 4.10.2019 în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Suceava.

Astfel, Curtea de Apel Suceava a constatat că petentul A. a formulat contestație privind durata procesului penal cu privire la dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Suceava, după pronunțarea Sentinței nr. 323 din 2.12.2019.

În consecință, nefiind îndeplinită condiția existenței unui proces penal în curs, dosarul fiind soluționat, în baza art. 4885 C. proc. pen., instanța a respins, ca inadmisibilă, contestația privind durata procesului penal formulată de petentul A., cu privire la dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Suceava.

Împotriva acestei încheieri, contestatorul A. a formulat contestație.

II. Prin Decizia nr. 396 din data de 16 aprilie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2021 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva Încheierii nr. 45 din data de 28 ianuarie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Pentru a dispune astfel, secția penală a instanței supreme a reținut, în esență, că obiectul căii de atac îl constituie Încheierea nr. 45 din data de 28 ianuarie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația privind durata procesului penal formulată de contestatorul A..

Potrivit dispozițiilor art. 4886 alin. (7) C. proc. pen., încheierea prin care judecătorul de drepturi și libertăți sau instanța soluționează contestația nu este supusă niciunei căi de atac.

Prin urmare, conform dispozițiilor legale precitate, s-a constatat că A. a declarat o cale de atac împotriva unei soluții nesusceptibile de reformare, astfel că, prin promovarea acesteia, petentul a încălcat principiul unicității căii de atac prevăzut de lege.

Înalta Curte, secția penală a constat că petentului nu îi este recunoscută calea de atac, întrucât aceasta a fost formulată împotriva unei încheieri definitive.

III. Împotriva Deciziei nr. 396 din data de 16 aprilie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2021, contestatorul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători la data de 11 iunie 2021, sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 4 octombrie 2021, termen la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate în prezenta cauză, prin raportare la actele și lucrările dosarului, constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru considerentele următoare:

Din perspectiva principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituția României, precum și a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv a exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

În aceste condiții, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora cu respectarea dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare și cazurile în care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În prezenta cauză, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu recursul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 396 din data de 16 aprilie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2021 prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată împotriva încheierii nr. 45 din data de 28 ianuarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Or, Decizia nr. 396 din data de 16 aprilie 2021 pronunțată de Înalta de Casație și Justiție, secția penală prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de către A., are caracter definitiv, nefiind susceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare.

Conform dispozițiilor art. 4251 alin. (7) din C. proc. pen., contestația se soluționează prin decizie, care nu este supusă nici unei căi de atac.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Prin urmare, se constată că, în cauză, contestatorul A. a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementarea C. proc. pen., împotriva unei hotărâri definitive, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege reprezintă o încălcare a principiului legalității, respectiv a principiului unicității căilor de atac și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 396 din data de 16 aprilie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva Decizie nr. 396 din data de 16 aprilie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 octombrie 2021.

GGC - MM