CUMATRENCO v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"

Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,

efectuată de către asociația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”

SECȚIUNEA A PATRA

DECIZIE

Cererea nr. 28209/03

depusă de Iulia CUMATRENCO și Alții

împotriva Republicii Moldova

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a Patra), întrunită la 20 martie 2007, în cadrul unei camere compuse din:

Sir

Nicolas

Bratza

,

Președinte

,

Dl

J.

Casadevall

,

Dl

G.

Bonello

,

Dl

K.

Traja

,

Dl

S.

Pavlovschi

,

Dl

J.

Šikuta,

Dna

P

.

Hirvelä

,

judecători

,

și dl

T.L.

Early

,

Grefier al Secțiunii

,

Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 15 aprilie 2003,

Având în vedere decizia de a aplica articolul 29 § 3 al Convenției și de a examina admisibilitatea cererii concomitent cu fondul acesteia,

Având în vedere scrisoarea reclamantului din 26 februarie 2007,

În urma deliberării, decide următoarele:

ÎN FAPT

Reclamantul, dl Vasile Cumatrenco, a fost un cetățean al Republicii Moldova care s-a născut în anul 1949 și care a locuit în Chișinău. La 31 martie 2004, reprezentantul reclamantului a informat Curtea că reclamantul a decedat; el a declarat că succesorii acestuia doresc ca procedurile să continue și a prezentat o procură. Din motive de comoditate, în această decizie se va face referire în continuare la dl Cumatrenco în calitate de reclamant, deși acum văduva sa și copiii săi sunt considerați ca având acest statut (a se vedea, printre altele,

Vocaturo v. Italy

, hotărâre din 24 mai 1991, Seria A nr. 206-C, § 2).

Reclamantul a fost reprezentat în fața Curții de dra Natalia Mardari, avocat din Chișinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de Agentul său, dl Vladimir Grosu.

Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate în felul următor.

Reclamantul a fost judecător și fost vicepreședinte al Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova. În anul 1997, Parlamentul a acceptat demisia sa din cauza problemelor de sănătate, iar la o dată nespecificată el s-a adresat Ministerului Finanțelor pentru o indemnizație de 245,855 lei moldovenești (MDL) (echivalentul a 18,862 euro (EUR) în acea perioadă), așa cum prevede Legea cu privire la statutul judecătorului. Deoarece ministerul a refuzat să se conformeze cererii sale, reclamantul a intentat o acțiune împotriva acestuia din urmă, solicitând plata indemnizației.

La 26 decembrie 2001, Judecătoria sectorului Rîșcani a hotărât în favoarea reclamantului și i-a acordat întreaga sumă pretinsă. Ministerul a contestat cu apel această hotărâre judecătorească.

La 8 aprilie 2002, Tribunalul Chișinău a admis apelul, a casat hotărârea judecătorească din 26 decembrie 2001 și a dispus rejudecarea cauzei de către judecătoria de sector.

La 18 iunie 2002, Judecătoria sectorului Rîșcani a hotărât în favoarea reclamantului și i-a acordat MDL 245,855. Ministerul nu a depus apel și, după cincisprezece zile, hotărârea judecătorească a devenit irevocabilă și executorie.

Ca urmare a unei cereri a Ministerului Finanțelor, la 6 septembrie 2002, Procurorul General a depus recurs în anulare la hotărârea judecătorească irevocabilă din 18 iunie 2002.

În timpul procedurilor în fața Curții Supreme de Justiție, reclamantul a contestat componența completului de judecători care urma să examineze cauza sa, pe motiv că toți cei trei judecători i-au fost direct subordonați lui și ar fi putut avea o anumită animozitate față de el, în calitate de fostul lor superior. Cererea sa a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 16 octombrie 2002, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul în anulare al Procurorului General și a casat hotărârea Judecătoriei sectorului Rîșcani din 18 iunie 2002. Reclamantul a pretins că el nu a fost prezent în ședință.

La 4 martie 2004, reclamantul a decedat (a se vedea mai sus).

După comunicarea cauzei de către Curte, Agentul Guvernamental a cerut Procurorului General să depună o cerere la Curtea Supremă de Justiție în vederea casării deciziei acesteia din 16 octombrie 2002 și să înceteze procedura în recurs în anulare. El a considerat că casarea unei hotărâri judecătorești irevocabile în favoarea reclamantului în urma recursului în anulare a constituit o încălcare a drepturilor acestuia garantate de Convenție.

La 18 aprilie 2005, Procurorul General s-a conformat cererii Agentului Guvernamental. El a depus o cerere de revizuire în temeiul articolului 449 (j) al Codului de procedură civilă. Printr-o încheiere din 8 iunie 2005, Curtea Supremă de Justiție a admis cererea de revizuire a Procurorului General, a casat decizia sa din 16 octombrie 2002 și a încetat procedura în recurs în anulare.

La 15 februarie 2007, reclamantul a depus o cerere la Curtea Supremă de Justiție, cerând emiterea unei hotărâri judecătorești suplimentare la cea din 8 iunie 2005. În special, el a cerut plata compensațiilor pentru pretinsa încălcare a drepturilor lui garantate de Convenție.

La 21 februarie 2007, Curtea Supremă de Justiție a admis cererea sa și a constatat că a avut loc o încălcare a drepturilor reclamantului garantate de articolul 6 § 1 al Convenției și de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție ca urmare a casării hotărârii irevocabile a Judecătoriei sectorului Rîșcani din 18 iunie 2002. De asemenea, Curtea Supremă de Justiție i-a acordat MDL 124,566.65 (EUR 7,459.08 la acea dată) cu titlu de compensații pentru prejudiciul material suferit ca urmare a imposibilității de a-și folosi banii, EUR 4,850 cu titlu de prejudiciu moral și EUR 950 cu titlu de costuri și cheltuieli, inclusiv onorariile reprezentantului reclamantului în fața Curții.

PRETENȚII

Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenției și articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție, de casarea hotărârii judecătorești irevocabile din 18 iunie 2002, ca urmare a recursului în anulare al Procurorului General. De asemenea, el s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1, că procedurile în recurs în anulare în fața Curții Supreme de Justiție din 16 octombrie 2002 au fost inechitabile, deoarece contestarea imparțialității completului de judecători a fost respinsă.

In fine

, reclamantul a declarat că el nu a fost prezent în ședința Curții Supreme de Justiție din 16 octombrie 2002.

ÎN DREPT

Articolul 37 al Convenției, în partea sa relevantă, prevede următoarele:

„1. În orice stadiu al procedurii, Curtea poate hotărî scoaterea de pe rol a unei cereri atunci când circumstanțele permit să se tragă concluzia că:

(a) solicitantul nu dorește să o mai mențină; sau

(b) litigiul a fost rezolvat; ...”

Articolul 43 § 1 al Regulamentului Curții, în partea sa relevantă, prevede următoarele:

„La orice stadiu al procedurii, Curtea poate decide radierea unei cauze de pe rol în condițiile art. 37 al Convenției.”

La 26 februarie 2007, Guvernul a informat Curtea despre rezultatul procedurilor, care s-au sfârșit cu încheierea Curții Supreme de Justiție din 21 februarie 2007. Guvernul a considerat că, deoarece reclamantului i-a fost acordată o reparație adecvată, el nu mai poate pretinde că este „victimă”. El a cerut Curții să respingă pretențiile reclamantului ca fiind vădit nefondate în sensul articolului 35 §§ 3 și 4 al Convenției.

La 26 februarie 2007, reclamantul, de asemenea, a informat Curtea despre rezultatul procedurilor, care s-au sfârșit cu încheierea Curții Supreme de Justiție din 21 februarie 2007. Deoarece Curtea Supremă de Justiție i-a acordat o reparație adecvată pentru violarea Convenției, el a cerut Curții să radieze cererea de pe rol.

Având în vedere articolul 37 § 1 (a) și (b) al Convenției și faptul că reclamantului i-a fost acordată o reparație adecvată de către instanțele de judecată naționale, Curtea notează că el nu mai dorește să-și mențină cererea. Mai mult, în conformitate cu articolul 37 § 1

in fine

, Curtea nu găsește circumstanțe speciale cu privire la respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și Protocoalele sale care ar cere continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1 (a) și (b) al Convenției și articolul 43 al Regulamentului Curții). Prin urmare, articolul 29 § 3 al Convenției nu mai este aplicabil acestei cauze și ea urmează a fi scoasă de pe rol.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Decide

să scoată cererea de pe rolul său.

T.L.

Early

N

icolas

Bratza

Grefier

Președinte